La sfârșitul anului trecut, majoritatea analiștilor și instituțiilor economice priveau cu optimism anul 2010. Aproape toată lumea vedea creștere economică, de sub un procent, dar creștere, susținută în principal de exporturile către statele europene ieșite din criză.
Optimismul a dispărut destul de repede, mai ales după agravarea situației Greciei, care s-a salvat la limită de intrarea în incapacitate de plată.
Impactul estimărilor oficiale eronate trece însă mult dincolo de orgoliu sau imagine. Asemenea prognoze fundamentează bugetul, iar realizarea unor venituri mai mici decât cele așteptate se reflectă direct în deficit și în PIB, obligând la rectificări bugetare și la nevoia de măsuri suplimentare pentru acoperirea golului.
Economia a fost bulversată în 2010 de reducerea salariilor bugetarilor cu 25% și de majorarea cotei de TVA. Prima a avut mai mult efecte sociale (manifestații de stradă, mitinguri, greve). A doua a inversat direcția ratei anuale a inflației, de la 5% în iunie la 7,9% în octombrie, mutând ținta de inflație a BNR pentru 2010 la 8,2% și modificând perspectiva pentru anii următori.
Ca urmare a pericolului de intrare în incapacitate de plată a Greciei și Irlandei și dificultăților de finanțare a datoriilor și cheltuielilor Portugaliei și Spaniei, piețele devin tot mai reticente la activele riscante și, implicit, crește randamentul pe care România trebuie să îl plătească pentru obligațiuni.
Un nou acord cu FMI pare inevitabil. Potrivit ING Bank, Ministerul Finanțelor Publice (MFP) va fi nevoit, în prima jumătate din 2011, să împrumute lunar cinci miliarde de lei pentru a finanța deficitul bugetar și a rostogoli datoriile scadente. În consecință, capacitatea de a finanța cheltuielile de capital ale statului (investițiile) se va reduce.
Dobânda la care se va împrumuta MFP de pe piața internă va fi totuși în scă
