Unul dintre cele mai vechi monumente din Iaşi riscă să dispară. În urmă cu şase luni, unul dintre braţele Crucii lui Ferentz s-a rupt, şi nici după aceea autorităţile care o au în patrimoniu n-au luat nici o măsură pentru protejarea ei.

Crucea lui Ferentz a fost ridicată de domnitorul Mihai Racoviţă în 1717 şi ascunde o poveste interesantă. Conform lui N.A. Bogdan, autorul monografiei Oraşul Iaşi (1913), evenimentele care au dus la ridicarea monumentului au avut loc în timpul celei de-a treia domnii (1716-1726) a lui Mihail Racoviţă în Moldova. La cîteva săptămîni după instalarea în scaun şi „după nişte lupte urmate între Turci şi Nemţi, aceştia fiind biruitori, vroiră să-şi mai întindă hotarele şi în ţara Moldovei, şi în acest scop trimiseră trupe de catane care intrară în ţară prin trecătorile dela Oituz şi altele (...)“. Conducătorul celor cca 100 de catane, la care se adăugaseră şi cca 700 de moldoveni, era căpitanul Ferentz Ernau, „neamţ“ sau „neamţ franţuzit“ – după cum îl descrie Bogdan. Racoviţă, aflînd despre atac, a chemat în ajutor o mică armată tătărască şi s-a refugiat la mănăstirea de pe dealul Cetăţuiei. Cronicarul Alexandru Amiras povesteşte că iniţial nemţii nu au avut nici o problemă să intre în Curtea Domnească, unde i-au eliberat pe tîlharii şi ucigaşii din temniţe. Apoi s-au îndreptat spre Cetăţuia unde, cu ajutorul unor scări, au vrut să urce zidurile spre locul refugiului domnitorului. Între timp însă, de locul bătăliei s-au apropiat tătarii care, alături de oamenii lui Racoviţă, i-au vînat toată noaptea pe nemţi (de fapt, austrieci) prin pădurea Hlincei. Aproape toţi austriecii şi moldovenii care li s-au aliat au fost ucişi sau prinşi, chiar şi Ferentz ajungînd în mîinile tătarilor. A doua zi, Racoviţă l-a cumpărat de la aceştia cu 200 de galbeni, „apoi îl lovi însuşi cu pumnii“. Dus imediat la poarta Curţii Domneşti, Ferentz a fost