În zilele mahmure şi cenuşii de după sărbători, lumea se gîndeşte să-şi reintre în ritm, avînd încă în cap aburii petrecerilor. Unora le-au ieşit mai bine, altora mai rău, iar pentru unii există suficiente motive de reflecţie asupra a ceea ce înseamnă beţia în viaţa omului. Şi cine nu ştie că ea poate fi veselă sau tristă, luminoasă sau întunecată, şugubeaţă sau distrugătoare, nebună sau cuminte. Sînt nenumărate variante, experienţe şi trăiri în domeniu. O fostă actriţă, care din păcate a părăsit de cîţiva ani scena noastră, mi-a spus cîndva că felul în care se poartă omul la beţie îi devoalează caracterul: dacă se înveseleşte înseamnă că are un caracter bun, zicea ea, iar dacă face urît înseamnă că la fel îi e şi sufletul. Multă vreme am crezut că aşa e. Şi în tinereţe chiar aşa era. Apoi am constatat că există persoane care se comportă diferit de la o beţie la alta. Mai tîrziu, m-am surprins pe mine însumi reacţionînd diferit în amintita stare pe care, ce-i drept, nici n-am mai prea exersat-o aşa cum o făceam în studenţie. Evident că mereu depinde şi de ce anume bei sau de cît şi cum bei. Dar probabil şi că în acelaşi om sînt, de ce nu, şi bune, şi rele. Viaţa, asemeni televizorului, nu mai e doar în alb şi negru.
DE ACELASI AUTOR Presa artificială Un drum cu moroi Străini şi străini Comedia decoraţiilor ● Actriţa de care vorbeam mi-a povestit şi ce i s-a întîmplat la un chef făcut prin preajma Crăciunului, cu mai mulţi colegi (vă imaginaţi cam cum arată o petrecere între actori). Alături de ea la masă era Gheorghe Dinică, fie-i ţărîna uşoară. Voise odată s-o ia de soţie şi, din cine ştie ce motive, ea îl refuzase. Ei bine, după ce s-a abţiguit o ţîră, maestrul s-a ridicat de la masă, uşor nesigur pe picioare, şi, uitîndu-se fix în ochii ei, i-a zis plin de năduf: „F...-ţi gura mă-tii, acuma mă duc să mă piş, dar cînd mă întorc, să ştii că te iau de nev
