1960, Bucureşti. Tovarăşa profesoară intră în clasă, ţinînd catalogul sub braţ. Elevii din primele bănci se ridică şi salută în cor: „Buuună ziua!“. Tovarăşa profesoară pune catalogul pe catedră şi zăboveşte cîteva momente în picioare, pînă cînd şi cei din spatele clasei îşi dau seama că a început ora şi se trage fiecare către locul său. Tovarăşa profesoară se aşază pe scaun, apoi elevii iau loc în bănci. Mai puţin elevul de serviciu, care îi spune tovarăşei profesoare, în ordine alfabetică, absenţii. De îndată ce a încheiat înregistrarea absenţelor, tovarăşa profesoară închide catalogul, se ridică de pe scaun, înaintează pînă la primul rînd de bănci unde se opreşte şi, împreunîndu-şi palmele sub bărbie şi survolînd din ochi întreaga clasă, întreabă: „Copii, ce am avut de pregătit pentru astăzi?“. Mai multe mîini ridicate se agită prin aer. „Noi pentru astăzi am avut de pregătit bucata «Puiul», de Alexandru Brătescu-Voineşti“, răspunde cu răsuflarea tăiată eleva căreia tovarăşa profesoară tocmai i-a dat cuvîntul, cu un gest discret, dar precis.

2010, Bucureşti. Doamna profesoară intră în clasă, ţinînd catalogul sub braţ. „Bună ziua“, spune doamna profesoară, apropiindu-se de catedră. Un cor de voci răzleţe, venind dinspre primele bănci, intonează răspunsul. Doamna profesoară lasă catalogul pe catedră şi se strecoară agil printre rînduri, făcînd în treacăt un semn cu mîna, celor pe lîngă care trece, să stea jos. Cei din spatele clasei, încă prinşi într-o altercaţie fierbinte, îşi dau seama că doamna profesoară vine spre ei, şi amînă disputa pentru cînd se va suna. Doamna profesoară piruetează pe călcîie înapoi spre catedră, întrebînd, din mers, cine sînt absenţii. Sînt rostite, pe mai multe voci, deodată, mai multe nume. Doamna profesoară se aşază la catedră şi strigă catalogul. Cînd a terminat de consemnat absenţii, se ridică iarăşi, se îndreaptă către fer