Există în România un partid care nu-şi negociază procentele electorale, ci audienţele TV.
Se numeşte Partidul Conservator (deşi nu are nimic în comun cu conservatorismul) şi se trage din Partidul Umanist Român - PUR (care nu avea nimic în comun cu umanismul şi nici cu puritatea). Existenţa acestui telepartid se bazează pe cealaltă pârghie pe care o manevrează patronul său: trustul media care-i aparţine. De mai bine de un deceniu, când negociază o alianţă electorală, Dan Voiculescu îşi pune zestrea pe masă: Antena 1, Antena 3, Antena 2, Euforia... plus ziarele şi revistele - bune şi alea, să fie primite! Doar gsp-urile sunt lăsate deoparte, ele nu intră în trocul politic...
Partenerul tradiţional al lui Voiculescu a fost PSD, dar a existat şi o aventură cu PDL. Puţini au rezistat tentaţiei de a fi cântaţi de ţucălarii de la Antene, şi mai ales de a fi protejaţi de înjurăturile acestora. În fond, Voiculescu şi PSD aveau rădăcini comune: Securitatea şi Partidul Comunist Român, cu tenebroasele lor structuri de afaceri. Iar PDL este aşchia desprinsă din acelaşi trunchi cu PSD: otrava FSN.
Două partide n-ar fi trebuit să pactizeze niciodată cu Dan Voiculescu: PNŢCD şi PNL. Tradiţia, istoria şi suferinţele acestora le-ar fi impus să se abţină de la a bate palma cu un infernal turnător al Securităţii. Unul care, pe vremea ciumei comuniste, şi-a vândut inclusiv cele două verişoare cu care copilărise. Chiar dacă s-ar da de trei ori peste cap şi - printr-un miracol - s-ar transforma într-un înger, Voiculescu tot nu ar deveni un personaj frecventabil. El va fi însoţit peste tot de umbra ticăloşiei sale: Felix.
Din păcate, PNŢCD e doar o amintire pe care se bat vreo trei cete de impostori. Şi tot din păcate, PNL, ultimul partid istoric rămas în scenă, s-a logodit cu vlăstarul longeviv al Securităţii, chiar dacă nepotrivirea de ADN se vede şi de pe Lună. @
