Se pare că zilele acestea toată lumea are acces la cîte un mesaj diplomatic – sau va avea în curînd, avînd în vedere că cele 250.000 de documente obţinute de Wikileaks conţin informaţii despre aproape fiecare ţară din lume. Pentru America Latină, Wikileaks a oferit pînă în prezent subiecte delicioase de bîrfă, dar şi informaţii substanţiale despre Brazilia şi Argentina; interesante sînt analizele de primă mînă privind Honduras, Bolivia şi Mexic, dar şi cîteva notiţe şocante privind politica locală şi relaţiile internaţionale.
N-au fost dezvăluiri extraordinare, dar mesajele, la care are acces oricine, permit cititorilor şi analiştilor să tragă cîteva concluzii preliminare despre cum priveşte administraţia Obama politica regională; despre atitudinea pe care o au liderii Americii Latine faţă de Statele Unite; despre calitatea diplomaţiei americane şi despre activitatea de strîngere a informaţiilor în acea parte a lumii.
Nimic personal, dar un nimic despre care se poate scrie foarte mult. Au fost şi documente importante, deşi nu foarte multe. Unul dintre acestea, fără îndoială, este notiţa scrisă pe 24 iulie 2009 de Hugo Llorens, ambasadorul SUA în Honduras, imediat după lovitura de stat prin care preşedintele Manuel Zelaya a fost exilat. Trimisul american a prins esenţa faptelor petrecute, implicaţiile, şi a ştiut cum să ajute noua administraţie Obama să gestioneze într-un mod inteligent – şi diferit faţă de alte dăţi – una dintre primele crize cu care a avut de-a face în America Latină. O lovitură este o lovitură, ceva de neacceptat, şi, oricît de provocator ar fi fost Zelaya, singura poziţie pe care SUA o pot avea este revenirea sa, necondiţionată, la putere.
Un alt mesaj interesant, trimis pe data de 17 noiembrie 2009 de către Charles H. Rivkin, ambasadorul american în Franţa, se referea la competiţia dintre companiile franceze şi Boeing, pent
