Astăzi e 10 Mai, Ziua Naţională a României, şi mai aniversăm şi 50 de ani de cînd Guvernul Boc 7,2 a anunţat naţiunii ieşirea din marea criză de la începutul secolului. Sîntem în 2061 deci, şi Regele Nicolae I ţine în mînă foaia lăsată de şeful cancelariei, cu programul manifestărilor şi lista invitaţilor care au confirmat participarea. Are 76 de ani şi este cel mai vîrstnic rege pe care l-a avut România. E împăcat cu viaţa lui, cu domnia lui?

Priveşte pe fereastra biroului său din Palatul Regal şi statuia lui Carol I îi dă, ca de obicei, încredere în sine, în familia regală şi în cele ce-au fost, sînt şi vor fi ale acestui neam în care s-a integrat, aşa cum şi strămoşii săi au făcut-o, cinstindu-l cu devotament, atît cît le-au permis vremurile şi oamenii de sub acele vremuri. Cine se gîndea atunci, cu 60 de ani în urmă, cînd bunicul său, Mihai I, l-a arătat mulţimii, că va veni ziua în care se va reîntoarce pe tronul familiei sale? Cine se gîndea, atunci, că acel copil va deveni cîndva şeful statului român, dar cine se gîndea că România va mai avea vreodată rege?

DE ACELASI AUTOR Nu există viaţă pentru morţi Metoda Columb inversată Lumina calică a soarelui El. El s-a gîndit la asta în fiecare zi a vieţii lui, în fiecare zi, de cînd a înţeles cine este şi care i-ar putea fi destinul. Ca să poţi, trebuie mai întîi să crezi că poţi. El a crezut, şi uite-l azi, rege, aşteptînd să înceapă ceremonia. Îi plac festivităţile organizate de Ziua Naţională, îi place să-i vadă pe toţi mai-marii ţării stîndu-i alături, toate astea îi dau sentimentul destinului împlinit, al datoriei împlinite, al lumii aşezate, din nou, într-ale ei.

Priveşte pe geam şi parcă îi vede alături de el pe prim-ministrul Bogdan Caragea, şeful conservatorilor, care au reuşit să convingă poporul român că singura cale de urmat este cea a tradiţiei, a vechilor familii care au condus