● The Social Network / Reţeaua de socializare (SUA, 2010), de David Fincher.
N-am apucat să scriu despre Reţeaua de socializare la vremea premierei sale, dar ţin să recuperez acum, o dată pentru că filmul urmează să-şi cureţe concurenţa la premiile Oscar şi în al doilea rînd pentru că aş dori să combat un pic excesul de „moralină“ din unele comentarii pe care le-a inspirat la noi. Astfel, Iaromira Popovici a scris că „autismul şi indiferenţa“ protagonistului – Mark Zuckerberg, creatorul Facebook-ului (jucat de Jesse Eisenberg) – îl plasează într-o categorie de adolescenţi care e, „dacă nu imorală, atunci măcar amorală“; Zuckerberg „nu numai că nu e interesat de societate, dar nu se dă înapoi de la a-şi trăda prietenii cînd e vorba de propriul interes financiar“. „Portretul unei generaţii“, aşa cum i se conturează el autoarei din filme ca The Social Network şi la fel de recentul Twelve, „ar arăta cam aşa: dependentă de Internet şi de droguri, incapabilă să ţină cont de vreo lege morală, fără limite de vreun fel, fără sentimente reale de prietenie, avizi de bani“.
DE ACELASI AUTOR Pitici monumentali Moştenirea lui ’68 Teatrul existenţial Griffith a murit de mult, dar trăiască Griffith! E, într-adevăr, o imagine tristă, numai că, prin intermediul lui Zuckerberg, filmul nu face – nu are cum să facă – portretul unei generaţii. Zuckerberg e portretizat ca un tînăr excepţional: extrem de inteligent, hiperfluent (şi tăios) în exprimare, capabil să vadă ceva-ul măreţ care s-ar putea înălţa acolo unde încă nu există nimic – într-un cuvînt, nereprezentativ (sau reprezentativ pentru clasa aşa-numitelor „genii“, nu pentru cea a adolescenţilor). Că e şi „autist“ – în orice caz, lipsit de uşurinţă în interacţiunile lui sociale – e perfect adevărat, dar nu e un lucru atît de rar la oamenii posedaţi de proiecte, viziuni sau ambiţii supradimensionate. Că e „un outside
