- dezvoltarea ca un masaj thailandez -
Săptămîna trecută am început povestea cărţii România şi Europa – Acumularea decalajelor economice (1500 - 2010). Am vorbit atunci despre agricultură, acum voi vorbi despre decalajele generale de dezvoltare şi despre industrializare, aşa cum se văd ele din volumul lui Bogdan Murgescu. Dacă mă uit pe concluziile pe care le trage autorul pentru fiecare epocă istorică în parte, pare că România a trăit o formă a paradoxului lui Zenon. Nu poţi să te mişti cu adevărat, spune acest paradox, dintr-un punct A într-un punct B, pentru că înainte trebuie să parcurgi jumătatea distanţei. Pentru a parcurge jumătatea distanţei, trebuie să parcurgi mai întîi jumătatea jumătăţii. Care şi ea are o jumătate. Şi tot aşa. Ca să fiu sincer, nu am priceput niciodată din acest paradox altceva decît că destinaţia e în mişcare şi nu o poţi ajunge. Cam aşa şi cu România. De mişcat s-a mişcat, dar în loc ca distanţa dintre ea şi Occident să scadă, aceasta a crescut. Pentru că Occidentul, la rîndul lui, s-a mişcat mai repede decît noi. Şi am păţit asta şi sub marele modernizator care a fost Carol I, şi în perioada interbelică, şi sub comunism.
DE ACELASI AUTOR Ponta veneţianul, Antonescu cruciatul, Băsescu constituţionalistul Dicţionar de intervenţii UE în treburile interne Dragă Parlamentule, ajută-mă să te respect Moscova nu mai are răbdare cu noi. Dar cui îi pasă? În ce priveşte interbelicul, Murgescu îşi intitulează sec un capitol „România Mare şi eşecul ei economic“. Concluzia seacă, demonstrată pe cîteva tabele şi zeci de indicatori, e că decalajele României faţă de state europene şi chiar faţă de mediile europene s-au mărit atunci. Agricultura a rămas primitivă – cum spuneam săptămîna trecută – , iar politicile industriale au fost defectuoase. Murgescu acordă o atenţie specială politicii „prin noi înşine“. Îndreptată mai ales împotri
