La 66 de ani, băimăreanul are la activ 57 de ani de activitate şahistă. El a jucat mii de partide la diferite competiţii din ţară.

Dumitru Velescu provine dintr-o familie cu trei copii, cu tatăl intelectual şi mama casnică. Avea doar şase ani când şi-a urmat familia la Baia Mare, unde tatăl fusese transferat cu serviciul. De atunci a devenit bucureştean „băimărean cu acte în regulă“.

Joacă şah de la 9 ani

N-a excelat niciodată la materiile reale de la şcoală, în schimb spune că a prins drag de „sportul minţii“ de la un profesor băimărean. Era în clasa a III-a la una dintre şcolile din oraş, când a fost trimis în vacanţa de vară într-o colonie de copii şi preşcolari la Zalău. „Acolo am învăţat ABC-ul şahului de la alţi copii prezenţi şi ei acolo“, dezvăluie şahistul. Întors la Baia Mare, a făcut cunoştiinţă cu un profesor de la Casa de Cultură a Sindicatelor care l-a iniţiat în tainele acestui sport. „Învăţam bine la română, îmi plăcea tare mult gramatica, dar eram mediocru la matematică şi la fizică“, povesteşte el.

Viaţa ca un roman

Viaţa lui Dumitru Velescu poate fi subiect de telenovelă. În anul 1964, a fost luat „la oaste“, dar după numai două luni a fost trimis acasă din motive medicale. Revenit la Baia Mare, s-a angajat la CEC ca funcţionar şi a lucrat aproximativ 9 ani, de unde s-a transferat la Spaţiul Locativ din cadrul primăriei. A fost arestat pentru că a luat mită şi a stat închis în Penitenciarul Baia Mare timp de un an şi jumătate. După ce a fost pus în libertate, a lucrat ca muncitor necalificat la IMMUM şi Constructorul. A făcut cursuri de ceramist şi apoi s-a angajat la Faimar, de unde şi-a dat demisia în anul 1988. A fost printre primii băimăreni care după anul 1990 şi-a făcut o societate privată. „Vindeam ziare în Centrul Vechi. Am fost apoi paznic, m-am pensionat pe caz de boală şi apoi m-am pensionat la l