În Franţa, anul 2011 începe într-un context de pesimism economic dar de efervescenţă politică pe fondul unei polemici legate de durata săptămânii de lucru. Şi alte subiecte provoacă însă numeroase dezbateri. Socialiştii, aflaţi la putere, au considerat în 1998 că prin reducerea săptămânii de lucru de la 39 la 35 de ore se pot crea noi locuri de muncă.

Putem vorbi de un început de an cu o agendă încărcată pentru întreaga clasă politică. Atât în rândurile stângii cât şi în rândurile dreptei au loc clarificări şi repoziţionări în contextul acestui an politic dar şi în perspectivă. Iar alegerile prezidenţiale de anul viitor îşi pun deja amprenta pe tot ce spun şi pe tot ce fac oamenii politici, în frunte cu şeful statului francez, Nicolas Sarkozy.

Acesta din urmă se află deocamdată în plin maraton al urărilor de început de an şi se adresează pe rând "forţelor vii ale naţiunii", cum se spune în limbajul puţin uzat al agenţiilor de presă. Nu toate "forţele vii ale naţiunii" doresc însă să asculte ce spune Nicolas Sarkozy. Joi, de exemplu, şeful statului li s-a adresat partenerilor sociali, dar unul dintre sindicate, CGT, a refuzat să participe la ceremonia de la Palatul Elysée.

Liderul acestui sindicat, Bernard Thibault consideră că această absenţă echivalează cu un mesaj adresat preşedintelui Sarkozy întrucât acesta n-ar fi respectat principiile dialogului social. Sindicatele nu uită faptul că la sfârşitul anului trecut, în ciuda unor numeroase zile de acţiune şi manifestări în toată Franţa, guvernul a trecut peste voinţa lor şi a adoptat legea pensiilor, care, printre altele, fixează vârsta legală a ieşirii la pensie la 62 şi nu la 60 de ani ca până acum.

Din punctul de vedere al sindicatelor, dialogul cu puterea este mai mult decât "mediocru" în acest moment. Ceea ce nu înseamnă că nu sunt aşteptate cu atenţie declaraţiile lui Nicolas Sarko