Laurenţiu a făcut cursuri de specializare în ecografie, ortopedie, nutriţie şi metabolism şi a ţinut cursuri de dresaj canin la Ministerul de Interne.

Din copilărie a fost pasionat de natură, de lumea animalelor şi de ştiinţă. La şapte ani a avut primul câine, un maidanez pe care îl luase de pe stradă şi îl adusese acasă. În clasa a VII-a şi-a decorat camera cu 25 de acvarii pe care le aranjase pe rafturi de câte patru etaje, cu câte 50 de specii de peşti şi peste 13 specii de plante.

Am avut multe animale pe care le-am crescut la bloc: câini, pisici, papagali, broaşte ţestoase. Am avut chiar şi un şarpe şi doi arici pe care i-am prins şi i-am adus acasă. La un moment dat stăteam cu câte doi câini în casă, un dog german şi un caucazian. Se înţelegeau foarte bine, pentru că totul depinde de cum îi educi", povesteşte Laurenţiu. Tânărului îi plăcea încă de mic să citească cărţi de specialitate despre viaţa animalelor şi a plantelor: „Cu greu se găseau astfel de materiale pe vremea aceea, dar reuşeam să le procur şi să fiu la curent cu noutăţile în domeniu".

Dorinţa de a urma cursurile Facultăţii de Medicină Veterinară a venit ca ceva natural pentru Laurenţiu care deja cunoştea bazele anatomiei despre care colegii lui auzeau pentru prima dată şi ştia toate rasele de câini care sunt peste 400 la număr.

Primul caz pe care l-a tratat după absolvirea facultăţii a fost un labrador al unui ataşat diplomatic de la Ambasada Poloniei. „Câinele avea probleme de creştere. Lăbuţele le avea strâmbe şi şchiopăta. Într-o lună şi ceva, cu un tratament adecvat, aplicat după o schemă americană, şi-a revenit complet", îşi aminteşte medicul veterinar.

Laurenţiu spune că meseria pe care o practică este foarte grea, dar îi place ceea ce face. „Meseria de medic veterinar pe animale de companie este foarte grea, pentru că aici se face medicină ca la om. Capacitatea