După sărbători, în noul an, codru’ aşteaptă să-nverzească şi românu’ să-nflorească. Ne e greu, dar la anul va fi mai bine – spun, pe scurt, toate felicitările cu care ne încurajăm reciproc în această perioadă, adăugînd, eventual, un Doamne’ajută, în final. Ciclurile vegetale ale ţării sînt cuprinse deja de presimţirea sevei ce va să vie...

Nimic mai normal – şi, în orice caz, nimic mai recurent – am putea spune. Şi am avea dreptate, într-un fel. Pe de altă parte, acest optimism pe fond de cetăţeni care se aruncă de la balconul Parlamentului are ceva paradoxal în el, care rimează cu o particularitate emoţională a românilor în context european: sîntem ţara cu cel mai mare procent de „nemulţumiţi, dar optimişti“ de pe continent. O spune şi o repetă de cîte ori are ocazia profesorul Dumitru Sandu, este invocată în presă la mai toate lansările de eurobarometre şi barometre de opinie publică (clicaţi, de pildă, pe Google, „nemulţumiţi dar optimişti“ şi veţi obţine aproximativ 1.640.000 de intrări), dar faptul în sine pare să rămînă în continuare la capitolul „ce vrăji a mai făcut Românica mea“. Şi totuşi, comparaţiile europene şi consecvenţa lor în timp sugerează că avem de-a face cu o „particularitate“ mai aparte...

DE ACELASI AUTOR A fost sau n-a fost? - despre societatea deziluziei Risipă fericită! Izmenele bătrînului domn Ciobanul şi expertul Dar despre ce este vorba, de fapt? Aici, cu toate scuzele de rigoare şi simplificînd la maxim, trebuie să fac apel la nişte cifre (pentru detalii intraţi pe eurobarometre şi alte sondaje disponibile, la limită chiar şi pe fragmentele risipite în vrac prin presă). Astfel, pe de o parte, de ani buni de zile doar ceva peste jumătate din populaţia ţării (52% în prezent) se declară „mulţumită cu viaţa pe care o duce“, faţă de 74% în noile state membre şi 84% în vechile state membre, România aflîndu-se din acest punct