De cum dă prima zăpadă, Bucureştii şi Iaşii se pregătesc de baluri şi soaréle. Moda unor astfel de loisir-uri fu adusă odată cu armata rusă şi se împămînteni atît de bine că mai în toate tîrguşoarele se organizau periodic petreceri dansate, cu participarea întregii elite locale. Mai întîi de toate se caută haine adecvate, căci la bal nu se poate merge oricum. Rochii elegante şi scumpe, bijuterii preţioase şi pretenţioase, botine rezistente şi fine „decorează“ un corp ce se vrea arătat. Aşa că se face o vizită la Madame Neli Lenfant, pe Podul Caliţii, care oferă rochii de bal, mantele, eşarpe, şaluri de fantezie, rufe fine şi blonduri, horbote şi pene; toate „frumoase“ şi capabile să satisfacă gustul celor mai năzuroase cucoane. Şi dacă unele nu sînt satisfăcute cu ceea ce vor găsi în prăvălie, Madame Neli „să făgăduieşte ca într-un curs de 24 ceasuri poate să facă gata un rînd de haine de cele mai elegante“. La rîndul lor, bărbaţii pot trece pe la Monsieur Frank, la Curtea Veche, care le promite cele mai elegante şi ieftine noutăţi în materie de haine bărbăteşti, venite tocmai de la Paris: surtuce, fracuri, paleto, rococo, cotrigton, tolocfato, eginţian, pantaloni şi jiletci de felurimi de stofe. Şi dacă balul e mascat, se urcă în sus pe Podul Mogoşoaiei, la dumnealui Varamberg care are marfă specială pentru o asemenea manifestare: „domino de mătase în toate feţe, costume naţionale, caracteristice şi de fantazie“, „măsci“ fel de fel; plus, se oferă ca în 12 ceasuri să „prefacă“ orice costum la un preţ „cuviincios“. „Costumul“ gata, trăsura pregătită – balul putea să înceapă.

DE ACELASI AUTOR Cui i-e frică de prostime? Ghearele lungi ale dregătoriilor Despre vrăjitori şi vrăjitoare „Sminteala limbii“: despre sudălmi şi ocări La italianul Girolamo Cardini, zis Momulo, se ţineau cele mai „bune“ baluri prin anii 1840. „Abonaţii“ sînt mulţi şi entuziaşti, astf