“Nu văd niciun motiv să-mi dau demisia”, a declarat astăzi, fără echivoc, ministrul român de Externe, Teodor Baconschi. Asta după ce inițial, anunțase că ar fi dispus să recurgă la acest gest în cazul în care premierul sau președintele țării i-ar solicita acest lucru.

Să nu aibă oare niciun motiv de demisie domnul Baconschi? Oare aderarea la Spațiul Schegen să fie doar un moft al românilor ori un obiectiv național asumat de actuala Guvernare? Să nu aibă Ministerul de Externe nicio responsabilitate în eșecul îndeplinirii acestui obiectiv?

Ori, poate, afirmațiile conform cărora România ar trebui să revoce unilateral Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV) ori să condiționeze aderarea Croației la Uniunea Europeană de acceptarea României în Schengen au fost mostre de subtilitate diplomatică, inaccesibile nouă, poporanilor de rând.

Cum la fel ne este inaccesibil motivul pentru care una dintre principalele țări care se opun acceptării României în Schengen este Franța. Adică exact țara unde domnul Baconshi s-a întâmplat să fie ambasador înainte de a prelua Externele. Pentru că, cel puțin pentru mine, e greu de înțeles care au fost meritele care îl recomandau pe domnul Baconschi ca ministru de Externe în condițiile în care taman Franța, țara în care și-a desfășurat activitatea (unde a avut ocazia să-și probeze calitățile diplomatice) este un opozant așa de ferm al României în acest moment.

Cel mai probabil că nu domnul Teodor Baconschi este principalul vinovat pentru eșecul României în privința aderării României la Spațiul Schengen. Și domnia sa nu poate fi transformată într-un țap ispășitor în acest caz. Dar, în momentul în care a acceptat demnitatea de ministru de Externe, și-a asumat și responsabilitatea acestui obiectiv național. Și a veni să afirmi că nu ai vreo responsabilitate în acest eșec, atâta timp cât Ministerul pe care îl conduci și-