2011 a fost declarat de CE Anul european al voluntariatului. În timp ce trei din zece europeni se ocupă de voluntariat, în România acesta prinde mai greu, cei mai receptivi fiind tinerii.

„Şi mie ce-mi iese?“ este întrebarea pe care unii dintre noi o mai pun, deşi este vorba despre voluntariat. Asta în timp ce trei din zece europeni sunt voluntari, iar 80% din populaţia UE consideră benefică implicarea activă în viaţa socială. În ceea ce priveşte ţara noastră, voluntariatul a prins mai ales în rândul tinerilor, care au înţeles să se implice activ şi responsabil în viaţa comunităţii. Unii au început să facă voluntariat mai mult în joacă: să strângă gunoiul din parcuri, să viziteze bătrânii instituţionalizaţi aflaţi în suferinţă, să adune bani şi alimente pe care ulterior să le dăruiască unor familii nevoiaşe. Dar şi-au pus amprenta şi asupra unor activităţi mult mai distractive, de exemplu concursuri muzicale, spectacole.

Cristina Gavrilă din Craiova a început să facă voluntariat la vârsta de 14 ani, pe când activităţile de acest gen erau în Bănie la stadiul de pionierat. Nu a mai scăpat de acest „virus“, iar acum, când este studentă în Danemarca, susţine că tocmai voluntariatul i-a oferit această oportunitate şi i-a fost de mare ajutor. Prin acţiunile de voluntariat de acasă, în perioada liceului a trăit pe viu, a asimilat prin experienţa trăită tot ce acum dezleagă prin teorie la cursuri. „Primele acţiuni de voluntar au fost pe la vârsta de 14 ani, pe când eram în Consiliul Local al Copiilor Craiova. Îmi amintesc cum mulţi dintre elevi se plângeau de mizeria din jurul şcolilor şi aşa am început, cu acţiuni de strângere a acestor gunoaie. Dar cel mai serios proiect din acea vreme în care m-am implicat a fost organizarea festivalului «Micul artist». Apoi, acţiunile au început să curgă. Voluntariatul a prins progresiv în rândul tinerilor din Craiova, ad