Un apartament în care sînt îngrămădite obiecte ale vieţii încropite de dinainte de ’89: sticle de sifon, lenjerie intimă, bucăţi de mobilier chinuit-burghez, o maşină de spălat etc. Toate acoperite de un strat de bronz – trimitere la aura de „spoială“ a epocii ceauşiste; la monotonie; la uniformitate. Apartamentul e întrepătruns de un spaţiu dinspre care se aude gîjîind vocea actorului Ion Sapdaru. Un beţiv trecut prin viaţă îi spune unui tînăr încărcat de avînt occidental că dacă-şi închipuie c-o să poată pleca din România, se-mbată cu apă rece. Mai e privirea fixă a lui Vlad Ivanov, prin geamul unui camion cu care transportă ouă, atît de valoroase sub Ceauşescu. Şi, pe pereţi, de jur împrejur, colaje care alătură suprinzător vechiul şi noul, prezenţa şi absenţa, ilustrînd oscilarea între comunism şi democraţie. Toate fac parte din expoziţia „Golden Flat & Co“ (curator Ruxandra Balaci, deschisă la Muzeul Naţional de Artă Contemporană pînă pe 20 februarie), care cuprinde scurtmetrajele lui Corneliu Porumboiu, un segment din Amintiri din Epoca de Aur (proiect coordonat de Cristian Mungiu), instalaţia „Golden Flat – Ultimul carnaval“ de Alexandru Potecă, un album intitulat Epoca de aur pentru copii de Ştefan Constantinescu şi colajele lui Ion Bîrlădeanu.

DE ACELASI AUTOR Pădurea lui Spierer 4 ore, 30 de minute şi 2 pauze Cum să (îţi) desenezi democraţia Alice în Ţara Soarelui De fapt, cea mai mare calitate a expoziţiei e dată de lucrările lui Ion Bîrlădeanu, căci instalaţia lui Potecă se reduce la o soluţie cam la prima mînă, iar restul – mai ales filmele – deşi întregesc intersecţia dintre două epoci, nu sînt noi. Expoziţia are mai ales meritul să aducă publicului colajele lui Bîrlădeanu – într-un spaţiu de circulaţie mai largă decît o galerie. Ce e incredibil la Bîrlădeanu e puterea de a arăta cum comunismul se întrepătrunde cu democraţia (sau invers). D