Bătrânul s-a apucat de vândut ziare imediat după Revoluţie, la solicitarea unui ziarist local, iar de atunci a rămas fidel acestei meserii.Gică Istrate a obţinut prima autorizaţie pentru vânzare de presă din Slobozia. Este şi acum în acelaşi loc care l-a consacrat în anii ’90: pe peron. Fie că este gerul Bobotezei, fie că este luna lui cuptor, Gică este nelipsit de la toneta de ziare. Deschide în zorii zilei, la 4:30, şi pleacă acasă după lăsarea întunericului.

A plecat cu ziarele locale

Revoluţia l-a prins pe Gică Istrate paznic la azilul de bătrâni din Slobozia, iar evenimentele din primele luni ale anului 1990 l-au îndemnat să devină distribuitor de presă. „În 1990, ziaristul Enciu Bobârniche m-a solicitat pentru a-i vinde ziarul. Era primul ziar din Ialomiţa şi se chema Roata. Am vândut mii de ziare prin Slobozia şi Feteşti, iar după aceea mi-am luat autorizaţie pentru vânzarea de presă“, îşi aminteşte nea Gică despre începuturile post revoluţionare.Timp de trei ani a lucrat în paralel ca paznic de noapte și vânzător de ziare, iar după 1993 s-a dedicat exclusiv acesteia din urmă. „Am pornit de la câteva titluri şi am ajuns, astăzi, la peste 70“, spune veteranul vânzătorilor de ziare din Slobozia.

Participant la Revoluţie

Evenimentele din decembrie 1989 nu l-au lăsat indiferent pe Gică Istarte. „Am fost în stradă două săptămâni. Am stat cu soldaţii şi am organizat filtre pe raza oraşului, iar acum «marii luptători» nu îmi recunosc calitatea de revoluţionar“, spune cu amar Gică Istrate (67 de ani). Acest lucru l-a forțat să trimită Guvernului un dosar complet, cu dovezi că a participat la Revoluţie, dar actele s-au pierdut pe traseu. La câteva luni de la moartea dictatorului Nicolae Ceauşescu şi a soţiei sale Elena, Gică Istrate s-a privatizat. Şi-a deschis prima tonetă de ziare din oraş.

Mergea cu „ocazia“

Munca la o tonetă de z