Guvernul a anunţat un deficit bugetar de 6,6% din PIB în 2010, sub cel convenit cu Fondul Monetar Internaţional, dar problema este că România a cheltuit în 2010 45 miliarde de euro, dintre care 13 miliarde de euro pe bunuri, servicii şi în investiţii şi tot nu se vede nimic în economie.

După doi ani, Guvernul Boc a reuşit un fapt extraordinar: a reuşit să se încadreze în deficitul bugetar. Bravo. În acest răstimp, oamenii fug din România pentru că nu există locuri de muncă, îngheaţă prin spitale şi profesorii au ajuns paria în societate.

Niciun program, niciun proiect de modernizare reală a societăţii nu apare. Ni se flutură nişte legi că ar fi startul revoluţiei în educaţie, în salarizarea publică şi în administraţie. De legi are nevoie România sau de dezvoltare? Păi în trei ani vin alţii şi totul trebuie luat de la capăt.

Primii oameni în stat clamează cu megafonul ca statul să iasă din economie şi joburile să fie date pe rezultate, dar exemplele din propria familie arată că din păcate tot la stat sau prin influenţă găsesc slujbe pentru odrasle. De ce nu-şi aplică lor mai întâi ce clamează ca să convingă oamenii că acesta este drumul?

Cum de răcnesc cel mai tare că vor competiţie cei aranjaţi de o viaţă în posturi de stat sau care trăiesc din contracte cu statul? Cine îi poate crede când ei au ajuns feudali în instituţii de unde nu dau nimănui socoteală nici când eşecul este uriaş, când se constată că rezervele sunt epuizate şi sunt necesare împrumuturi de zeci de miliarde de euro pentru simpla supravieţuire? Iar dacă nu sunt slujbe la stat, sunt contracte încheiate de stat cu firme care sunt ale bunicilor, verilor sau nepoţilor. Demagogia este la maxim.

Îi vezi la ore târzii cum se întrunesc în subsoluri de restaurante, în separeuri înecate de fum - haitele de partid.

Haitele de partid devorează tot. S-au constituit în reţele. Su