Traian Basescu reprezinta presedintele ideal. Cu bani putini am putea avea lejer premier, parlament si ministri. Un om care misca rotitele statului dupa cum ii e vointa. Totul se invarte in jurul puterii prezidentiale. De la Schengen si pana la restructurarile din MAI totul pare ca sta in puterea domnului presedinte.
De multe ori, il auzim pe Emil Boc folosind sintagma "Guvernul pe care il reprezint". Toata lumea stie ca domnul Boc conduce un guvern si trebuie sa fie seful Executivului, principalul raspunzator pentru bunul mers al tarii. Domnul Boc da impresia ca-i este frica sa rosteasca cuvantul magic, ca nu cumva cineva sa-l traga de urechi. El probabil ca nici nu stie ce cauta Igas la Interne sau Ialomitianu la Finante? Suntem o tara prezidentiala sau ma insel?
Avem guvern, ne mandrim cu ministrii care ne vor scoate din criza dar, de fiecare data cand trebuie sa aflam cate ceva despre politica purtata de Executiv, trebuie sa vina domnul Basescu sa ne lumineze drumul informational.
Traian Basescu descinde la Palatul Victoria, se aseaza semet langa Emil Boc si incepe sa-i traga de urechi pe ministrii Cabinetului. Practic, Traian Basescu isi asuma un rol pe care Emil Boc nu-l poate interpreta. Rolul de gade orator. Un calau ce pare ca vrea sa taie in carne vie, dar vine gratierea de ultim moment si rasufla usurat ca n-a mai pacatuit.
Pe Traian Basescu il ascultam si anul trecut, ascuns pe la nu stiu ce palat, cum tuna si fulgera la adresa clientelismului politic format in PD-L. Atragea atentia asupra unor lucruri grave care tineau de bucataria interna a partidului, iar vorbele sale dadeau atat de bine in prime time. La un an distanta, regasim acelasi scenariu.
Presedintele isi asuma, ca intotdeauna, cu nonsalanta raspunderea pentru esecul statului si, gata, se spala pe maini. Ii mai spune vreo doua lui Trai
