Înainte de orice, ţin să mulţumesc tuturor corespondenţ ilor care ne-au adresat, mie şi revistei România literară, urări de Sărbători pe e-mailul rubricii. Le doresc lor şi tuturor cititorilor un an 2011 plin de inspiraţie şi succes la scris.

Cîţiva autori care mi-au cerut părerea nu sînt dispuşi să accepte că ei nu scriu literatură, ci doar o mimează şi, prin bombardamentul de texte ce continuă, îmi resping interpretarea într-un dialog al surzilor: ba eu scriu bine, ba eu am talent! şi mă insultă în toate felurile. Acestora – cărora le voi bloca accesul către emailul poştei – le amintesc că mi s-au adresat de bunăvoie, de regulă cu plecăciuni, trecînd la invective îndată ce au aflat că nu le apreciez aberantele texte. Îi rog insistent ca, dacă tot consideră că nu le pot pricepe geniul, să abandoneze orice discuţie cu mine.

Silviu Dron. Scrieţi: „Acest domn Horia Haţieganu este obraznic, citez: – după ce v-am criticat aţi făcut cîteva numere bune –. Eu consider că toate numerele din acest an au fost foarte bune. Oricum România literară are valori şi nu la criticile domnului Haţieganu se fac numere bune”. De asemeni găsiţi că Poşta redacţiei este incisivă şi didactică. Vă mulţumesc şi sînt de acord cu dvs. Cu toate acestea, o critică poate folosi dacă este constructivă şi de bună-credinţă. Critica poate mobiliza. După cum poate şi demobiliza. În ceea ce mă priveşte, încerc să fiu didactic cu excepţia cazurilor cînd hazul este singura soluţie. Mă bucur că îi apreciaţi „superlativ” pe Gabriel Dimisianu, Nicolae Manolescu, Marina Constantinescu, Felicia Antip şi Ana Chiriţoiu, aşa cum şi merită. Nu vă dau însă dreptate cînd spuneţi „Felicia Antip face din Philip Roth un scriitor memorabil”. Cronicara pune în evidenţă pentru noi un scriitor care este memorabil prin el însuşi. În final vă mai rog, dacă vreţi să rămînem prieteni şi în 2011, să n