Oamenii străzii au format o comunitate şi au propriul lor teritoriu, canalele Capitalei. Ei şi-au improvizat în subteran un micro-climat, şi-au delimitat spaţiile şi dacă cineva le încalcă teritoriul se luptă pentru el ca şi cei de afară.
În oraşul întunericului coboară cu toţii, copiii, adulţii şi bătrânii străzii. Coboară cu respect în "casa lor", aşa cum au denumit-o, ca şi cum ar face repetiţie pentru întâlnirea cu iadul, mai ales că viaţa lor este un infern.
Citeşte şi:
Reguli stricte în mafia ologilor: fără fumat şi fără mobil!
Poza zilei: Milogeala nu ţine cont de ger
Vagabonzii fără chip, cei pe care nu-i privim niciodată în ochi şi de apropierea cărora ne ferim, şi-au creat oraşul lor, un microclimat cu ierarhii şi reguli neînţelese de alţii.
"Uite aici e holulul şi mai încolo sufrageria. Am plapumă şi haine de schimb acolo. Acum nu-mi trebuie că a venit căldura dar dacă peste noapte mă apucă frugul cobor în canal", ne spune Lucian, un băiat cu ochi inteligenţi, în vârstă de 23 ani, care locuieşte într-un canal Berceni. El este pe stradă de când se ştie, nu cunoaşte altă viaţă. Nu ştie cine-i sunt părinţii şi nu-şi aduce aminte cum a ajuns pe stradă. Face naveta între un centru de primire a oamenilor străzii unde se spală şi mai mănâncă din când în când şi viaţa liberă, descătuşată de regulile pe care ceilalţi oameni le respectă.
La început este reticent cu străinii, experienţa îi spune că nimeni nu vorbeşte cu el degeaba, fiecare vrea ceva de la el. Iniţial refuză să primească pe cineva în canalul lui. "De câte ori a venit cineva în canal, să ne vadă, să facă un reportaj, a doua zi venea primăria şi ne alunga. Au sudat canalele în tot oraşul dar noi ştim mai bine locurile decât ei, ne strecurăm şi tot ne facem culcuş", a mai spus băiatul.
O saună cu gândaci şi şobolani
Încet încet, Lucia
