O aniversare este un prilej de întâlnire şi amintiri neuitate pentru oameni. Mai ales dacă aceştia sunt actori. Mai ales dacă aceştia sunt şi din generaţii aflate la senectute: nonagenari şi octagenari. Câte gânduri pot depăna... Câte momente din istoria teatrului pot fi scoase din tăcere... S-a întâmpla la Teatrul de Comedie miercuri seară, la data de 5 ianuarie 2011. Pentru că a fost ziua de naştere a acestei scene. La 5 ianuarie 1961 avea loc premiera spectacolului „Celebrul 702”.
O jumătate de secol a trecut şi încă o zi, care este începutul traiectoriei spre centenar. Semicentenarul l-a adus în seara amintită pe întemeietorul trupei Teatrului de Comedie: Radu Beligan. A venit lume multă, multă. Nu e uşor să le înşiri numele celor care au dat curs invitaţiei lui George Mihăiţă, actualul director, însă pe unii trebuie să-i plasăm în faţă pe acest spaţiu mic de ziar, căci au scris o filă importantă în istoria teatrului românesc în anii '60, '70, '80, '90 şi poate chiar au jucat pe diverse scene în primul deceniu al celui de-al treilea mileniu: Ion Lucian, Sanda Toma, Dumitru Rucăreanu, Mircea Albulescu, Marin Moraru, Mihai Fotino, Ştefan Radof, Sebastian Papaiani... Unii nu au putut veni, din varii motive. Au fost pomeniţi însă mulţi dintre cei plecaţi pe Tărâmul celălalt...
Spectacolul dedicat jubileului a fost unul „construit” cu umor, în spiritul „Comediei”, gândit de Alexandru Dabija. Rolul de amfitrion l-a avut, desigur, George Mihăiţă, care a venit cu fanfara pe scenă, cu Fanfara „Zece prăjini”, în fruntea căruia stătea Ovidiu Lipan Ţăndărică.
Pentru că naşterea Teatrului a avut loc în 1961, Mihăiţă a „onorat” imnul Republicii Socialiste România, intonat de membrii fanfarei. Apoi a trecut în revistă câteva evenimente ale acelui an: John Fitzgerald Kennedy devenea preşedintele SUA; URSS trimitea în Cosmos un om, pe Gagarin; americanii, „p
