Iubirile imaginare
(Les amours imaginares, 2010)
Regia: Xavier Dolan.
Cu: Monia Chokri, Niels Schneider.
Gen film: Dramă, Romantic, Dragoste.
Durata:95 minute.
Produs de: Alliance Atlantis Vivafilm.
Distribuitorul internaţional: Cinemiem.
Les amours imaginares mi-a amintit de filmul lui Luchino Visconti, Moartea la Veneţia (1971), după romanul omonim al lui Thomas Mann, unde frumuseţ ea fragilă a unui adolescent, Tadzio, bulversa universul complicat al unui scriitor a cărui existenţă era dedicată ascetic literaturii.
Aici frumuseţea de efeb a lui Nicolas (Niels Schneider) tulbură o femeie, Marie (Monia Chokri), şi un băiat, Francis (Xavier Dolan). Ambii sunt prieteni şi au o existenţă amoroasă paralelă, heterosexuală la Marie, homosexuală la Francis. Ambii se îndrăgostesc de Nicolas şi concurează pentru atenţia pe care acest Adonis modern le-o acordă. Instinctiv, aflat în centrul atenţiei, Nicolas, acest enfant gâté, se joacă cu ei, iar expresia acestui joc are toate ambiguităţile seducţiei, ale unei erotism care emană subtil din fiinţa lui. Frumuseţea lui vorbeşte de la sine, nu în felul îngheţat al topmodelelor aflate pe catwalk, frumuseţe servită cu cuburi de gheaţă, ci o frumuseţe care respiră în fiecare gest, în fiecare expresie. Nicolas nu pare conştient de ea, mai degrabă ceilalţi îi atrag atenţia asupra ei prin seducţia pe care o desfăşoară în jurul lui, o seducţie care foloseşte ca punct de sprijin micile afinităţi ale lui Nicolas, în special cele cu filmul vechi şi care o au ca centru afectiv pe Audrey Hepburn. În consecinţă, Francis îi va face cadou un poster cu actriţa, iar Marie va începe să se îmbrace după moda anilor ’50, aşa cum apărea actriţa în câteva filme printre care şi Breakfast at Tiffany’s (1961) al lui Blake Edwards.
