Stelian Moculescu s-a întors în 2008 în România ca antrenor al "naţionalei" masculine, după ce cîştigase 16 titluri şi 15 cupe ale Germaniei. El pregăteşte în paralel şi pe VfB Friedrichshafen
Tehnicianul povesteşte cum a evadat în 1972 din satul olimpic şi cum a cîştigat zeci de trofee în Germania
Germania nu vrea România în spaţiul Schengen. Porţile s-au închis pentru o vreme. La volei, noi i-am scos pe nemţi în lumea bună. Mai precis, Stelian Moculescu, românul care a ales libertatea în 1972, în ultima zi a Jocurilor Olimpice de la Munchen. Nu regretă că a plecat, nu ezită să întindă o mînă de ajutor sportului care i-a oferit şansa de a-şi schimba viaţa.
"Copilăria mea a fost foarte frumoasă. Am crescut fără televizor, fără alcool, fără ţigări, fără jocuri. Aveam sport, fete. Ţara asta ar putea fi nemaipomenită dacă ar fi altfel condusă. Ar putea fi ca Elveţia, ca Austria. Avem de toate. Acum nu mai vin nici turişti străini. Există un motiv, nu?", spune antrenorul de volei născut la Braşov şi a cărui copilărie este legată de Timişoara. Înaintea partidei de ieri dintre Remat şi Friedrichshafen, Stelian Moculescu a vorbit despre viaţă şi volei.
- Domnule Moculescu, aţi trăit mai mulţi ani în Germania decît în România. Vă consideraţi german sau român?
- E greu de spus. Sînt în situaţia, plăcută pentru mine, să am două rădăcini, o rădăcină românească, o rădăcină nemţească. Avînd experienţa a 22 de ani petrecuţi în România şi a celor 38 în care am locuit în Germania, pot să aleg părţile bune din ambele ţări.
- De la noi ce aţi alege?
- Ah! Românul e o fire mai deschisă, mai veselă, mai optimistă. Românul are mai mult fler, se ghidează mai mult după burtă decît după cap. Asta e o calitate foarte bună, după părerea mea.
- Ce ne desparte?
- Germania e mare, sînt situaţii di
