În cer şi pe pământ

Înainte de-a muri lumina mea deja moartă

căutându-mi această femeie lipită de creierul meu

cu frânghiile ei şi cârligele ei acoperite de ochii mei

cu unghiile ei acoperindu-mi gura

din sânge sunt încă norii

şi-i orbitor ce nu moare .

Bravo mie

Şi cei care nu s-au născut îmi spun că mai exist

doar câinele tău nu scoate o vorbă

bravo lui

acum arată-mi şi cum ţi-a putrezit creierul şi de ce

nu trebuie să urli sau să te loveşti de pereţi

mănâncă să bei mai ia-o şi razna

de ce nu eşti atentă eu am şi viziuni

cei ce nu s-au născut mi-amintesc că mai exist

doar câinele meu o mai ia razna

e treaba lui.

Oasele şi carnea

Dragă nu se mai aude şi

nu se mai vede nimic

dar parcă îmi mai amintesc fereastra

sau parcă uşa

nici ieri n-a vrut nimeni să moară

iar cerul a înnebunit şi el

eu încă mă prefac că-ţi rod umărul

coapsa ta încă îmi astupă fereastra.

Vreau să-ţi spun

Dar cuvintele se scutură şi mor

şi să le ştergi să le tot ştergi

este oribil

aşa făceam eu

şi eram conştientă

şi bărbatu-meu a venit pe la cinci.

Lovituri obsesii presimţiri confuzii

Nici trupul tău stors de atâtea obsesii

nici măcar frica mea n-ar trebui să conteze

în căutarea confuziilor noastre desigur

loviturile tale de-abia de-abia mă mai găsiră

să le lipesc repede cu leucoplast

că doar cutare şi cutare ne vor copleşi

şi-apoi ce mai urmează se-amestecă uşor

fără presimţiri şi fără obsesii

în căutarea confuziei noastre desigur

habar n-am de ce

cu-o pof