Datele statistice fac din Beijing capitala mondială a marilor decizii strategice / Foto: Philippe Lopez / AFP/Mediafax • Corespondenţă de la Beijing
În timp ce marile puteri europene caută să intre în graţiile celui mai dinamic actor mondial al ultimilor ani, am numit aici China, România, prin vocea preşedintelui Traian Băsescu, demonstrează încă o dată că la nivel diplomatic nu ştie nici măcar să tacă inteligent, dacă tot nu are nimic mai bun de făcut. Guvernul de la Beijing, graţie relaţiilor diplomatice de peste 60 de ani şi a cooperării economice din anii ’70-’80, continuă să considere România un partener privilegiat. Însă toleranţa şi îngăduinţa tradiţională chineză nu asumă derapaje total lipsite de diplomaţie, venite de la cel mai înalt nivel în stat.
În fond, împotriva cui şi-a îndreptat preşedintele Băsescu remarca tendenţioasă prezentată miniştrilor români care nu ar trebui să cadă „în plasa unei poveşti de genul să luăm nişte bani din China”? Cât şi mai ales ce informaţii deţine preşedintele de este atât de levitant cu privire la relaţia diplomatico-economică dintre România şi China? Cu certitudine că informările pe care preşedintele Băsescu le primeşte la Cotroceni evită să vorbească de miile de km de autostradă construite în China în ultimii cinci ani, de miile de km de linie ferată de mare viteză, fără să mai spun de faptul că, deşi reclamă că este o ţară în curs de dezvoltare, cu mari probleme economice şi sociale, China are o rezervă valutară de peste 2,5 trilioane USD şi investeşte alte câteva zeci de miliarde în întreaga lume. Toate aceste date, succinte, fac din Beijing capitala mondială a marilor decizii strategice, chiar dacă SUA se străduiesc să rămână importante în zona Asiei prin forţa militară, graţie tensiunilor din peninsula coreeană.
Strâns legat de incapacitatea de a produce soluţii reale pentru ieşirea Români
