De anul şcolar viitor, toate unităţile de învăţământ din România vor funcţiona după noua Lege a Educaţiei, care va schimba din temelii sistemul educaţional românesc. Profesorii, elevii, părinţii sunt avizi de informaţii, aşteaptă dezbateri, discuţii, prognoze. Da' de unde!
Cei în măsură să le iniţieze, liderii de sindicat din domeniu şi politicienii din opoziţie, o ţin pe-a lor: minorităţile vor învăţa istoria şi geografia în limba maternă. Pact cu diavolul (maghiar) a făcut puterea prin această lege pe care acum ne-o vâră pe gât cu sprijinul Curţii Constituţionale!
Asta îi deranjează pe ei din tot noianul de modificări pe care le presupune noua lege. Nu situaţia financiară grea cu care se confruntă sistemul şi oamenii din interiorul lui, nu lipsurile din infrastructura şcolară, nu programele supraîncărcate, nu sutele de şcoli transformate în şantiere şi lăsate de izbelişte, probleme care ar putea îngreuna mult punerea ei în practică. Nu. Nimic din toate astea. Ci faptul că geografia şi, în special, istoria vor fi predate în limba maternă.
Ei, bine, uite, mie nu-mi pasă! Iar asta nu înseamnă că nu-mi iubesc ţara sau nu îmi respect înaintaşii. Îi iubesc şi îi respect, dar la fel de mult iubesc şi respect şi corectitudinea, sinceritatea şi adevărul.
Iar fiindcă principalul măr al discordiei este istoria, am să vă povestesc câte ceva despre manualul de istorie de clasa a IV-a, de fapt primul contact al unui elev român, indiferent de naţionalitate, cu această disciplină.
Logic şi de bun simţ ar fi ca prima întâlnire cu istoria să fie cu cea a locurilor în care trăieşti. Copilul să afle cum şi când s-au înfiinţat localitatea lui, judeţul în care locuieşte, despre oamenii de vază, principalele monumente sau edificii istorice, aşezarea în istoria naţională, elemente de tradiţie şi cultură. Ei, bine, nici pe departe nu este aşa! Istoria
