Botezul Ionilor şi binecuvântatul minerilor sunt doar două dintre tradiţiile sărbătorite şi azi de oameni, care cred că ceremoniile au rolul de a întări legătura comunităţii cu valorile creştine.

Sfântul Ioan Botezătorul este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi din România. Pe lângă marele număr de persoane care poartă numele de Ion, Ioan, Ioana, Ionel, Ionela ori Ionică sau Ionuţ, există şi tradiţii care sunt păstrate din vremuri imemoriale. În unele zone, în ajunul sărbătorii de Sfântul Ioan Botezătorul, are loc botezatul Ionilor.

În comunităţile în care este păstrat acest obicei, Ionii sunt conduşi cu alai la râu. Acolo, preoţii îi „botează", adică le toarnă pe capete apă luată din râul în care, în prealabil, s-a turnat apă sfinţită cu ocazia liturghiei de Bobotează.

Oamenii cred că această ceremonie are rolul de a întări legătura comunităţii cu valorile creştine şi de a sublinia angajamentul sătenilor de a respecta valorile creştinismului. În anumite zone, există izvoare care poartă numele Sfântului Ioan. Apa din aceste izvoare este binecuvântată de preoţi de Bobotează, apoi, sătenii merg, în primele ore ale dimineţii de Sfântul Ioan să ia apă din izvor. Există credinţa, în unele comunităţi, că dacă oamenii privesc noaptea într-un vas cu apă neîncepută luată din Izvorul Sfântului Ioan şi dacă au inima curată, pot să întrevadă elemente din viitorul lor.

O altă tradiţie este binecuvântatul minerilor. La Ocna Dej, de exemplu, preotul din comunitate îi binecuvântează în ajunul zilei de Sfântul Ioan pe minerii care coboară în adâncul minei de sare. Astfel, aceştia au credinţa că vor fi feriţi de probleme tot anul care începe. Apa sfinţită este păstrată într-un butoi depozitat în naosul unei capele subterane, sculptate în sare, la o adâncime de peste 120 de metri sub scoarţa pământului şi în care minerii ajung după ce străbat un tunel lung de doi