OCDE organizează o dată la trei ani aşa-numitele teste PISA, care măsoară, nu cunoştinţele, ci competenţele elevilor aflaţi în ultima clasă de liceu. Nu ştiu dacă România se numără printre cele 65 de ţări testate în 2009, aşa dar, nici dacă există vreun adolescent român printre cei 400.000 testaţi, tocmai când debuta în România dezbaterea unei noi legi a învăţământului.

Ca o curiozitate, cel mai bine s-au descurcat elevii din provincia chineză Shanghai, urmaţi de cei din Coreea de Sud, Finlanda, Hong Kong şi Canada. Să remarcăm faptul că trei din primele cinci şcoli din lume, ai căror elevi îşi folosesc cel mai bine cunoştinţele, fac parte din grupul „Tigrilor asiatici”, ţări care şi-au bazat dezvoltarea vertiginoasă în deceniile trecute pe alocarea de fonduri, în primul rând, în învăţământ şi cercetare. Cât priveşte Finlanda, experţii OCDE remarcă un lucru care ar trebui să ne dea de gândit. Citez după „L’Express” de la începutul lui decembrie trecut: „Factorii de reuşită sunt diferiţi, dar se regăseşte peste tot o constantă: formarea profesorilor. În Finlanda, ei sunt bine pregătiţi, bine plătiţi şi foarte respectaţi de către populaţie.” Canada nu are un unic sistem de învăţământ, dat fiind faptul că provinciile au o mare autonomie şi, în plus, imigraţia este una dintre cele mai însemnate cantitativ din lume.

Alt factor important, rezultat din testele PISA, este, la prima vedere, surprinzător: corelaţia dintre lectură şi reuşita şcolară. „Cu cât elevii citesc mai cu plăcere, cu atât obţin rezultate mai bune”, aflăm din acelaşi raport al OCDE. E vorba, desigur, de lectură în general, nu doar de acea literară, şi indiferent de suportul cărţii. Surpriza constă în faptul că apare la orizontul informaţiei un compromis, istoric, aş zice, între media şi Gutenberg, multă vreme separate printr-o prăpastie, aceea dintre imagine şi cuvânt. Interne