Rodica Draghincescu, o scriitoare din diaspora românească, m-a rugat nu demult să-i trimit un reportaj despre București - mai precis, o comparație între urbea de astăzi și cea de odinioară. Textul urmează să apară în "Levure littéraire", o revistă culturală internațională, ce apare doar pe internet.

Invitația, trebuie să mărturisesc, mă onorează. Fie și numai pentru că în paginile respectivei publicații online apar, alături de nume din lumea largă, câțiva autori români de toată stima, precum Horia Gârbea, Doina Ioanid, Carmen Francesca Banciu sau Basarab Nicolescu.

Am ezitat câteva zile, înainte să mă așez în fața computerului, neștiind cum aș putea surprinde, cu lumini și umbre, ce a fost și ce este Capitala noastră. Așa cum se vede ea prin ochii unui jurnalist care nu mai "face teren", cum spunem noi, căci rareori mai am vreme să scriu altceva în afară de "opinii".

Totodată, invitația e o dublă provocare. Pe lângă faptul că mă coboară din "turnul de fildeș", în care unii au impresia că trăiesc redactorii-șefi, mă pune în situația de a încerca să-i înfățișez cititorului străin un oraș pe care, probabil, nu l-a vizitat niciodată. Cum aș putea să i-l descriu astfel încât să-i simtă parfumul, dar și duhorile, să-i înțeleagă istoria, dar și paradoxurile?

Salvarea mi-a venit, culmea, urmărind știrile zilei. Abia se trezise bucureșteanul de rând din aburii revelionului că televiziunile și-au întrerupt programul obișnuit ca să transmită, în direct, scandalul de la sediul ocupat de Partidul "România Mare". Mărul discordiei? La fața locului s-a prezentat un executor judecătoresc, pentru a pune în aplicare o decizie de evacuare a chiriașilor, motivată de retrocedarea imobilului.

Deznodământul? "Executoarea" (căci vorbim de-o doamnă) a fost jignită, amenințată, îmbrâncită, stropită cu apă, sub privirile neputincioase ale polițiștilor care-o însoțeau și