La chair est triste, hélas! –
et j’ai lu tous les livres
(Stéphane Mallarmé)
Am mereu un vis:
cărţile citite se năruiesc
ca o avalanşă de zăpadă peste mine
fugi – îmi spun – fugi departe!
cărţile se năpustesc din toate direcţiile
şi-mi blochează drumul
le iau în mîini dar mă-nţeapă
îmi intră sub piele aleargă
prin sînge prefăcîndu-se-n litere
aşa mi-am citit toată carnea
împînzită de litere –
carnea mea va fi cartea altora
îmi spun rămas pe gînduri
în care sunt tipărite
cărţi peste cărţi – ca şi cum
celulă cu celulă din trupul meu
ar fi prins mucegai
într-un anticariat noapte de noapte
o hoardă de şoareci insomniaci ronţăiesc
parc-am murit demult
şi nu mai sînt decît un cadavru
acoperit de cărţi –
ieşi la aer! îmi zice rîzînd medicul
dar aerul foşneşte a carte
iarba se usucă făcîndu-se litere
frunzele cad ca filele îngălbenite
– la trezire –
cărţile stau cuminţi în rafturi
şi încerc
într-o carte nescrisă
să mă reîntemeiez
La chair est triste, hélas! –
et j’ai lu tous les livres
(Stéphane Mallarmé)
Am mereu un vis:
cărţile citite se năruiesc
ca o avalanşă de zăpadă peste mine
fugi – îmi spun – fugi departe!
cărţile se năpustesc din toate direcţiile
şi-mi blochează drumul
le iau în mîini dar mă-nţeapă
îmi intră sub piele aleargă
prin sînge prefăcîndu-se-n litere
aşa mi-am citit toată carnea
împînzită de litere –
carnea mea va fi cartea altora
îmi spun rămas pe gînduri
în care sunt tipărite
cărţi peste cărţi – ca şi cum
celulă cu celulă din trupul meu
ar fi prins mucegai
într-un anticariat noapte de noapte
o hoardă de şoare
