1. Riposta ministrului de Externe al Romaniei fata de amanarea dosarului Schengen a avut un dublu impact asupra opiniei publice. Benefic, sub raport psihologic (nu mai facem obligatoriu "drepti" in fata autoritatii europene), dar mai putin fericit prin reactiile pe care le poate starni. Unde este adevarul? Cum se explica reactia asa de "neatarnata" a Romaniei?
- Adevarul este ca Romania nu se ridica la standardele europene in privinta justitiei, integritatii si combaterii coruptiei, ceea ce inseamna ca nu-si poate permite sa puna conditii UE. Iar autoritatile romane, inclusiv Presedintia, nu pot avea un discurs dublu: pe de o parte sa ceara reforma si integritate, iar pe de alta parte sa ameninte ca vor refuza sa respecte intelegerile cu UE. O astfel de intelegere a fost si Mecanismul de Cooperare si Verificare in privinta justitiei si combaterii coruptiei, care nu este altceva decat compromisul care a permis primirea in UE a doua tari care nu satisfaceau criteriile europene: Romania si Bulgaria. Este asadar stupid sa ameninti UE cand stii ca esti vulnerabil. Bunul simt dicteaza sa-ti rezolvi mai intai problemele de fond. Pe de alta parte, nu trebuie sa privim realizarea unor reforme care sunt in interesul nostru ca pe un exercitiu de obedienta fata de Bruxelles si sa infruntam UE atunci cand semnaleaza deficientele reale ale institutiilor noastre. Suntem oare patrioti cand amenintam ca vom refuza sa continuam reformele atat de necesare prevazute de MCV, sau dam dovada de populism ieftin?
Poate ca, din punct de vedere strict tehnic, MCV nu are legatura cu dosarul Schengen, dar cine poate avea incredere in politistii romani, mai ales dupa recentele scandaluri de la MAI? In plus, nu-i putem blama pe nemti si pe francezi ca nu au incredere in clonele chestorului Soric, sau in politistii nostri de frontiera, pe langa care contrabandistii trec nestingheri
