Pentru cei care iubesc teatrul şi acea scândură ce emană strălucirea şi iubirea celor care au păşit pe ea, numele lui Constantin Nick Gheorghiu este prea binecunoscut. Ultimul „boier de curte veche” al Craiovei are un glas ce sufletul ţi-alină şi un vocabular perfect, un miracol în această lume nebună ce în ultima vreme şi-a cam uitat limba primită în dar de la strămoşi.
Şi-a dedicat viaţa unei arte numite teatru, în care nu încetează să creadă cu toate puterile. Mereu prezent la toate premierele de pe scena teatrului craiovean din ultima jumătate de veac, Constantin Nick Gheorghiu este „martorul” de la care am aflat trecute poveşti de actori şi actriţe, de boieri şi negustori, de oameni simpli ai unui oraş efervescent odinioară, Craiova. Lui Constantin Nick Gheorghiu i-a nins iarna părul în Muzeul Teatrului Naţional din Craiova, pe care chiar domnia-sa l-a înfiinţat. Sunt 30 de ani de atunci, timp în care a adunat mii de documente legate de istoria teatrului, iar colecţia sa se îmbunătăţea an de an cu alte şi alte materiale valoroase. Ceea ce a realizat nu poate fi preţuit. Este inestimabil. Să aduni documente datând de la 1837, de la primele manifestări artistice ale Craiovei şi până în 2005, fişe ale tuturor slujitorilor scenei, artişti, directori de teatru, directori de scenă, scenografi, compozitori, şefi de orchestră, afişe, programe, schiţe de decor şi costume, partituri muzicale, decupaje din presă presupune temperament temerar. Şi toate acestea reprezintă opera unui singur om, fără ajutorul vreunui calculator.
„N-a avut mama de lucru şi m-a dus la teatru, prin 1933. Aveam 8 ani şi atunci vedeam cea dintâi piesă. Se numea «Curcanii», de Grig Ventura, prezentat cu prilejul inaugurării sălii de spectacole de la Colegiul Carol I. Spectator de teatru am devenit din 1942. De atunci am aplaudat 423 de premiere”, spune Constantin Nick Gheorg