- Diverse - nr. 699 / 8 Ianuarie, 2011 Am studiat in liceu, timp de doi ani, limba latina. O limba dificila, datorita gramaticii ei. Si, totusi, au ramas in memorie minunatele maxime ale stramosilor nostri romani, de acum mai bine de 2000 de ani. ,,Nihil sine Deo", adica "Nimic fara Dumnezeu". Dar ce inseamna Dumnezeu? Aceasta denumire a fiintei divine, a Creatorului de lumi si civilizatie, vine din latinescul "Dominus" _ Deus. Adica, Zeul dominator sau Zeul suprem. De-a lungul mileniilor, popoarele au dat diferite denumiri zeului suprem: la vechii babilonieni se numea Marduk, la egiptenii din antichitate se numea Amon-Ra, la evreii din antichitate se numea Iehova, la grecii antici se numea, pur si simplu, Zeus, la romani se numea Jupiter, iar la musulmani se numeste Alah. In esenta, Dumnezeu este spiritul suprem care a creat universul cognoscibil si a creat viata pe planeta Terra, a carei traducere, tot din limba latina, inseamna Pamant. Medicul german Franz Messmer (1734-1815), creatorul teoriei magnetismului animal, considera ca entitatea suprema este un fluid subtil care umple Universul si uneste omul cu pamantul, cu corpurile ceresti, cu toata natura si pe oameni intre ei. Dumnezeu a creat Universul cu o minunata geometrie spatiala. Pe planeta Terra, fiinta suprema, omul, a identificat sute de galaxii cu miliarde de stele. Ce sunt, de fapt, stelele? Ei bine, stelele sunt niste uriase reactoare nucleare in care au loc miliarde de explozii, pana la epuizarea stelei. Soarele, in jurul caruia Pamantul graviteaza, alaturi de alte opt planete, este si el un urias reactor nuclear. Dar cum s-a format acest minunat univers fara de care nu am exista nici noi, oamenii, iar viata si gandirea noastra nu ar mai fi avut nicio logica? Inca din perioada marilor revelatii ale genialului fizician, care a fost ALBERT EINSTEIN, s-a acreditat ideea ca, la inceputurile primordiale,