N-am mai apăsat butonul roşu al telecomenzii de o săptămînă. La fel, siturile româneşti de ştiri n-au mai procesat clickurile mele. Dar nici nu am mai scris de ceva vreme, aşa că aseară aflu că “executorul judecătoresc Paula Daniela Şomâldoc”, oricine ar putea fi ea, “a vorbit, în exclusivitate pentru Adevărul, despre cum a reuşit să-l evacueze din sediul PRM pe Corneliu Vadim Tudor”. De asemenea, într-un articol scris de Elena Irimia, patetic pe alocuri, găsesc că “vagabonzii fără chip, cei pe care nu-i privim niciodată în ochi şi de apropierea cărora ne ferim, şi-au creat oraşul lor, un microclimat cu ierarhii şi reguli neînţelese de alţii”. Unii dintre noi au prea mult impresia că viaţa de deasupra contează. Ei bine, se poate şi pe dedesubt. Iar Vadim, spre exemplu, nu cred că ar rezista acolo nicio săptămînă, darămite o viaţă de om.
Pamela Anderson nu vrea să vorbească despre sînii ei, care sunt “de domeniul trecutului” (România Liberă). Ba chiar acum este “diferită şi matură”, la cei 43 de anişori. În fine, ca totul să fie şi mai interesant, iată o declaraţie a lui Adrian Mutu: “Totul mi s-a tras de la sibutramină, dar meritam mai mult respect!”. Teo Trandafir a mîncat prea mult, iar Adrian Sârbu speculează “euforia bursei americane”. Ţara asta a mea, cînd nu este ocupată cu “beciul groazei” sau “liftul blestemat”, se cancanizează la stomac pe nemîncate, iar sfîrşitul acestui fapt mi-e teamă că este încă departe.
Pînă şi jurnalul TVR începe să bage mîna în hazna, să vadă cum se simte, ceea ce pentru mine este semn rău. Sper că şi pentru voi. Găsesc foarte greu rubricile de opinie, poate pentru că sunt prea calme, prea lungi în text, pentru cititorul isteric. Vizitatorul unic doreşte acţiune. E la fel ca în trafic: lumea e în război, China atacă, Franţa e vulnerabilă, Rusia nu-ştiu-ce, vecinul mă priveşte de după perdea, iar eu ar fi bine să-mi cum
