Liniştea şi zăpada imaculată învăluie satele din zona Padiş, răsfăţată cu peisaje ca-n cărţile de poveşti. În Apuseni e mereu timp pentru toate, fără grabă. Un lucru pe care omul de la oraş îl deprinde când ajunge în cătunele din Mărgău.
În satele de lângă inima Parcului Naţional Apuseni miroase tot anul a Crăciun. Prin hornurile caselor făcute din bârne răzbat spre cer fuioare de fum, iar în aerul rece pluteşte un miros irezistibil de bucate. Drumurile şerpuiesc prin valea presărată cu sate, iar brazii sunt încremeniţi ca nişte prăjituri uriaşe, ornate cu glazură de zăpadă.
Mai citeşte şi:
Colţ de rai: Lacul cu nuferi, basmul din Moneasa
Până la Mărgău ajungeţi uşor, urmând Drumul European 60 care se avântă dinspre Cluj-Napoca către Oradea. În Huedin faceţi stânga pe un drum (DJ 108 C) care se strecoară adânc în munţi şi mai mergeţi cale de 16 kilometri.
Şoseaua leagă cinci dintre satele comunei Mărgău, aşezate în stânga şi în dreapta Văii Mărgăuţei: Buteniul, Mărgăul, Scrind-Frăsinet, Răchiţele şi Doda-Pilii. Pe acelaşi drum ajungeţi la satul de vacanţă Ic Ponor şi, puţin mai departe, la Padiş.
La taifas cu bătrânul vânător
Badea Todor ţine de zeci de ani o mică crâşmă în Scrind, peste drum de şcoală. A fost pădurar şi vânător vreme de 30 de ani. Acum are 78, dar nu i-ai da mai mult de 60. Ager la minte şi domol la vorbă, bătrânul îşi aduce aminte de vremurile în care colinda pădurile cu puşca în spate: „Am vânat lupi, urşi, mistreţi, râşi. Pe vremuri, noi, vânătorii, aveam o normă de îndeplinit. Atâtea vulpi, atâţia mistreţi... Animalele erau mai apoi duse la Huedin şi transportate cu trenul pe unde trebuia."
Todor nu se lăcomeşte să dea drumul prea multor poveşti deodată. „Mai întâi să le vină vremea", zice el. Iar vremea lor vine în cârciumioara de la marginea drumului, îmbrăcată pe dinăuntru cu piei de c
