Luna are un nucleu lichid, asemănător Terrei, potrivit datelor analizate de oamenii de ştiinţă de la NASA pornind de la senzorii seismici lăsaţi pe suprafaţa lunară de astronauţii Apollo în 1971.
Potrivit acestora, nucleul intern are o rază de 241,4 kilometri şi este bogat în fier, în timp ce nucleul extern este lichid, cu o rază de circa 329,9 kilometri. Ceea ce diferă faţă de Pământ este existenţa unui strat parţial topit din jurul nucleului, cu o rază de 482.8 kilometri, informează NASA.
Cercetarea sugerează că nucleul conţine un mic procent de elemente uşoare precum sulful, sprijinind astfel teoria căreia elemente uşoare - precum sulful şi oxigenul - se găsesc şi într-un strat din nucleul Pământului.
Oamenii de ştiinţă au folosit informaţiile culese în timpul misiunilor Apollo de pe Lună.
Experimentul seismic pasiv Apollo a constat în amplasarea pe suprafaţa lunară a patru seismografe, între anii 1969-1972, care au înregistrat activitatea seismică până în 1977.
Urnătoarele misiuni NASA pe Lună vor ajuta la strângea unor date suplimentare. Misiunea Gravity Recovery and Interior Laboratory, sau GRAIL, va fi lansată în acest an. Misiunea constă în două nave spaţiale gemene care vor intra împreună în orbita Lunii pentru câteva luni pentru a măsura câmpul gravitaţional.
De asemenea, misiunea va permite cercetătorilor să înleagă mai bine compoziţia satelitului Pământului de la nucleu şi până la crusta satelitului, oferind detalii despre structura suprafeţei şi, idirect, despre evoluţia temperaturii.
