„Chiose“ a afirmat că Universitatea ar avea nevoie în prezent de două-trei întăriri şi de multă linişte şi încredere, opinând că gruparea alb-albastră are calitate sportivă şi, mai ales, umană şi că, la Craiova, se joacă fotbalul cel mai bun şi corect din ţară.
- Şi tu, ca antrenor în vara anului trecut la Universitatea, te-ai confruntat cu destule probleme financiare, în speţă datorii faţă de jucători. De ce ai tăcut şi n-ai vorbit precum Victor Piţurcă?
- Eu am venit ca antrenor, şi nu ca manager. Înţelegerea a fost ca nimeni să nu întrebe de bani până la sfârşitul lui august 2010. Nimeni n-a ridicat vreo problemă financiară cât timp am fost eu la echipă. Eu am antrenat doar jucătorii, iar ei au răspuns admirabil. În concluzie: nu era cazul să ridicăm nici o astfel de problemă în primele două luni.
„Nu-mi dau cu părerea despre alţii“
- Ai fost demis de finanţator printr-un SMS, echipa fiind atunci pe locul 14, acum este pe locul 10...
- Cifrele sunt atât de reci şi mincinoase pe undeva. Am intrat în campionat cu numai trei meciuri amicale, fără trei jucători importanţi de atac (Costea, Alex Piţurcă şi Wobay), iar programul primelor patru meciuri a fost infernal. Cu toate acestea, pe teren am fost mai buni decât CFR, Steaua şi Poli Timişoara. Am fi meritat cel puţin cinci puncte mai mult. În atare condiţii, nici cu Brăneştiul n-am fi pierdut. Din cele nouă mari greşeli de arbitraj recunoscute în tur contra Universităţii, cinci au avut loc pe vremea mea. Reamintesc şi altă problemă de atunci, una esenţială: echipa era încă în „şantier“, în căutare. La mijloc am trecut de la doi mijlocaşi defensivi (Fane Bărboianu şi Spase Dilevski) la unul singur, Lopez. L-am adus pe „Prepe“ mai în interior şi l-am introdus titular pentru prima dată (când în sfârşit s-a hotărât să nu mai plece), pe „Gângio“ (Gângioveanu - n.r.), care putea s
