Sunt greu de cuantificat prostiile și mizeriile politicii românești. Iar comparațiile, a spus-o Ponta, se fac între ”eficiența” sistemelor: cine fură mai mult, cine comite mai multe grosolănii, cine lovește mai tare sub centură. Mai întâi (raportat doar la evenimentele începutului de an) a lovit Antonescu. Doar că a greșit ținta. Pactul încheiat cu PC și Voiculescu produce daune în cadrul propriului electorat. Mai exact nu în electoratul propriu, ci în cei care mai cred încă, principial, în liberalism. Desigur, calculul domnului Crin Antonescu e simplu: speră ca daunele să fie suplinite prin intermediul celor care vor fi duși de nas cu sprijinul mediatic al Antenelor și al celorlalte arme ale trustului Intact.

E un calcul meschin, mizer și, zic eu, în cele din urmă perdant. Pentru că cei pe care îi va câștiga sunt alegători maleabili, ușor de manipulat, fără ideologie clară și care nu pun prea multă bază pe principii. Iar de pierdut îi va pierde tocmai pe cei care, în numele liberalismului (și nu a unor nume care s-au aflat la un moment dat în fruntea partidului), au salvat PNL în momentele critice.

Culmea e că domnul Crin Antonescu avea la dispoziție exemplul celui care a fost (pentru o vreme) primul Prostănac al țării, domnul Mircea Geoană. Din eșecul acestuia ar fi putut să învețe că un sprijin mediatic deșănțat din partea unui trust media (sau a mai multora) nu este suficient. Că un electorat maleabil și manipulabil poate să se întoarcă oricând (și în doar câteva zile și chiar ore) împotriva ta. Că jignind și îndepărtându-și electoratul fidel liberalismului (nu persoanei sale), pentru a câștiga electoratul dependent de televiziuni, se dă pe mâna lui Voiculescu.

Și pentru ca prostia să fie completă, Crin Antonescu a ales și cel mai prost moment pentru a face un astfel de gest: când PDL și liderii democrat liberali își continuau căderea, iar Vic