Banala sare de mină e tot mai criticată de partizanii alimentaţiei sănătoase. Favorită a devenit cea obţinută din mare. Sursa: SHUTTERSTOCK

Sarea din bucate a devenit antipatică printre adepţii alimentaţiei sănătoase, care spun că sarea extrasă din mine e rafinată şi, în plus, conţine un aditiv sintetic antiaglomerant. Dar sarea de mare nu este automat mai sănătoasă decât cea de mină deoarece şi ea poate fi rafinată. Pentru ca o sare să fie bună, esenţial este să nu conţină multă clorură de sodiu.

"Dacă este rafinată, înseamnă că are cam 99% clorură de sodiu. Pentru că aceasta este problema: excesul de sodiu afectează organismul", explică profesorul Gheorghe Mencinicopschi, specialist în alimentaţie. O cantitate prea mare de sodiu duce la apariţia hipertensiunii, chiar precoce, care la rândul său poate provoca infarcte miocardice sau accidente vasculare.

De pildă, o sare de calitate foarte bună este cea din Bretania, din nord-vestul Franţei, obţinută din zone foarte curate ale mării. Apa din Oceanul Atlantic este captată într-o reţea de bazine, unde se evaporă sub influenţa soarelui şi a brizei marine. Sarea rezultată este uscată apoi la soare, la capătul unui proces 100% natural. Sarea nerafinată de mare are mai multe minerale decât cea de mină. "O sare de tipul celei din Bretania are cam 80% clorură de sodiu, restul sunt alte minerale: calciu, magneziu, iod, potasiu", spune specialistul.

Potrivit lui Mencinicopschi, un adult nu ar trebui să consume mai mult de 5-6 grame de sare pe zi, iar un copil - sub 3 grame: "Dar la noi, în Europa şi în toate ţările dezvoltate, consumul este excesiv. Sunt multe alimente în care sarea este ascunsă. Se ajunge 16-18 grame de sare pe zi, deci extrem de mult".

Pe de altă parte, sarea rafinată conţine şi aditivul E 536, un antiaglomerant al cărui rol este de a împiedica formar