Parintele Calistrat Manastirea Vladiceni Iata, au trecut deja mai bine de doua mii de ani de când, într-o pestera smerita din Betleemul Iudeii, S-a nascut Iisus, Hristosul Domnului Dumnezeu, spre mântuirea tuturor oamenilor. De atunci încoace, Biserica Sa, pe Care a câstigat-O cu scump Sângele Sau, cinsteste venirea unui nou an calendaristic prin data de 1 ianuarie, pentru a marca duhovniceste cumpana vremii din curgerea timpului. Si aceasta pentru ca se poate primi de aici, spre învatatura si întelepciune, o semnificatie speciala cu caracter atât moral-spiritual, cât si trupesc si social. Începutul fiecarui an nou este binecuvântat prin Praznuirea Dumnezeiesc-Împarateasca a Taierii Împrejur dupa trup a Mântuitorului Iisus Hristos, la opt zile dupa Nastere, când primeste Numele - precum sta scris în Sfintele Scripturi: "Si când s-au împlinit opt zile, ca sa-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zamisli în pântece" (Lc 2,21). Respectarea acestui Legamânt prin duritatea necrutatoare a actiunii directe a cutitului facut din piatra asupra trupului omului prin mâna arhiereului slujitor la Templu se încheie tocmai prin smerenia de negrait a Mântuitorului-Prunc, Care primeste asupra Sa împlinirea acestui ritual, tocmai pentru a-l înlocui cu duhovniceasca taiere-împrejur a mândriei din launtrul inimii, a înaltarii mintii, precum si a trufiei simturilor. De altfel, este tocmai ceea ce sublinia în sublimul sau discurs mucenicesc Sfântul Arhidiacon Întâiul Mucenic Stefan: "Voi, cei tari in cerbice si netaiati imprejur la inima si la urechi, voi pururea stati impotriva Duhului Sfant, precum parintii vostri asa si voi!" (F.A. 7,51). Apostolul-mucenic nu uitase cuvintele Fiului Lui Dumnezeu - "Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric, ci sa împlinesc" (Mt 5,17), avertisment prin care suntem