Putina lume stie ca atestarea documentara a Constantei dateaza din anul 657 i.Hr., cand se confirma existenta unei colonii grecesti, cu numele Tomis. Legenda spune ca aici ar fi poposit Iason si argonautii sai, dupa ce furasera "Lana de Aur", in Caucaz.

Urmarit de flota regelui Colhidei, capetenia Aietes l-ar fi taiat in bucati pe fiul acestuia, pentru a-l obliga pe rege sa caute resturile, in vederea ceremoniei funerare, oferind astfel argonautilor ragazul necesar pentru a se refugia spre Bosfor.

De la greci la romani, de la romani la turci, de la turci la noi

Herodot, preocupat de originile denumirii Tomis, considera ca acesta se trage de la numele reginei Tomiris, conducatarea unei grupari scititce din zona Marii Negre.

Totusi traditia leaga toponimicul de lexicul grecesc, cu care se aseamana mai mult, sau mai putin, fara ca cineva sa poata documnta sub aspect istoric.

Cucerit de romani in anul 71 i.Hr (dupa unii, anul 46 i.Hr.), orasul a fost redenumit Constantiana, dupa numele sorei imparatului Constantin cel Mare. Aici si-a petrecut ultimii opt ani de viata poetul roman Publius Ovidius Naso (Ovidiu), expulzat de imparatul roman.

Dupa o anumita inflorire, cunoscuta in seclul XIII, datorita negotului desfasurat de genovezi, localitatea a intrat in incidenta dominatiei turcesti, ajungand un simplu sat, locuit de pescari si crescatori de oi si cai.

Importanta Constantei a inceput sa renasca abia la construirea caii ferate Cernavoda-Constanta si a celor doua porturi - unul la Dunare, altul la mare - in anul 1865, cu un deceniu si ceva inainte ca Dobrogea sa revina Romaniei.

Fluviul subteran - o realitate ignorata de multi

Integrarea Dobrogei la Regatul Romaniei, urmare razboiului ruso-turc, la care tara noastra a avut o importanta contributie, a insemnat o noua