Negrilica, numita si cenusca sau negrusca, este o planta ierboasa care, la noi in tara, apare numai ca specie cultivata. A fost folosita ca planta de leac inca din antichitate, semintele sale fiind folosite de egipteni si persi, apoi de evrei si arabi, in tratarea multor afectiuni cum ar fi lepra, malaria, muscarurile de serpi veninosi, boli pulmonare.
Hipocrat, parintele medicinei, mentioneaza utilizarea acestei plante in tratarea bolilor de ficat si a tulburarilor metabolice.
Planta creste sub forma de tufa scunda, cu flori stelate alb-albastre, ca cerul senin, din care, la maturitate, se formeaza capsule pline cu seminte foarte mici, negre ca funinginea si aroma placuta. Negrilica este intrebuintata atat pentru proprietatile ei culinare, cat si terapeutice.
Pulberea obtinuta din semintele macinate de negrilica se foloseste in industria alimentara pentru condimentarea unor sortimente de branzeturi. In Liban, Iran, India, semintele de negrilica se folosesc impreuna cu alte condimente la asezonarea mancarurilor de carne si legume. Adesea, painea turceasca are ca ingredient semintele de negrilica.
Ca planta de leac, negrilica are puternice efecte antibacteriene si antivirale, scade valorile glicemiei, echilibreaza activitatea hormonala, mareste potenta sexuala, are efecte afrodisiace.
Pulberea de seminte de negrilica e folosita ca leac impotriva parazitilor intestinali. Intr-un litru de moare (zeama de varza murata) se pun la macerat, de seara pana dimineata, trei linguri de pulbere. Dimineata, maceratul se strecoara si se beau doua pahare de preparat inainte de micul dejun. Restul se bea cu o jumatate de ora inainte de celelate mese principale.
Vinul din seminte de negrilica se recomanda in bolile de stomac, astm, ameteli si stimularea poftei de mancare. De asemenea, preparatul este un afrodisiac
