România a navigat purtată de curent şi s-a lovit de criză precum Titanicul de aisberg.

Să nu minimalizăm eşecul Schengen! Mai bine am vedea că din ultimii ani ai domniei lui Ceauşescu şi de la mineriadele din timpul lui Ion Iliescu, România nu s-a mai aflat într-un asemenea deficit de credibilitate pe scena europeană.

Cum am ajuns aici? Simplu. Am crezut că, odată admişi în club, angajamentele noastre au devenit facultative - doar nu mai au cum să ne dea afară. După 1 ianuarie 2007, liderii politici ai României - preşedintele Băsescu şi aliaţii săi, premierul de atunci, Tăriceanu, dar şi ceilalţi lideri din opoziţie - au lăsat naibii proiectul european şi au trecut la reglarea de conturi în plan intern. Şi-au scos de la păstrare bileţele roz şi de alte culori, au pus la cale suspendarea şefului statului şi s-au aruncat în campanii electorale goale de conţinut, dar nemăsurat de scumpe. Preşedintele, mai ales, s-a aruncat în declaraţii spectaculoase, de uz intern, dar care ne-au contrariat şi înfuriat partenerii europeni. România a navigat purtată de curent şi s-a lovit de criză precum Titanicul de aisberg.

Cine să mai observe schimbările din Europa? Sub presiunea crizei economice şi a curentelor anti-imigraţioniste, tot mai vocale, statele puternice ale Uniunii au devenit egoiste şi cinice. Extinderea, integrarea şi moneda unică sunt acum găsite vinovate de tot mai mulţi alegători din Vest, inspiraţi de discursul extremei drepte, în plină ascensiune. Partidele tradiţionale de centru-dreapta, la putere în cea mai mare parte a statelor puternice ale Uniunii, fac tot mai multe concesii extremei. Se tem să nu aibă soarta social-democraţilor, cărora formaţiunile radicale de stânga le-au smuls părţi importante de electorat, pe fondul crizei şi a măsurilor de austeritate.

Observaţi că statele cele mai înverşunate la adresa României sunt conduse de par