Legenda spune că secretul brânzei de Năsal a fost descoperit de ţăranii care au furat caşul unui grof şi l-au ascuns într-o grotă. Pe poarta fabricii de la Ţaga, judeţul Cluj, ies anual 50-55 de tone de brânzeturi. Cel mai cunoscut produs este „Brânza de Năsal“, o delicatesă asemănătoare specialităţilor franţuzeşti.

Faimoasa brânză, supranumită camembert românesc, iese pe poarta făbricuţei după 21 de zile din momentul în care este livrat laptele proaspăt de vacă din care este făcută. Produsul finit este o brânză cremoasă în interior, cu crustă roşiatică şi gust specific, uşor picant. Reţeta este una tradiţională, însă „minunea" nu este făcută de mâna sau de mintea omului, ci de un microorganism - o bacterie.

Mai citeşte şi:

Turte ardelenesti cu acte de la Bucureşti

„Povestea brânzei de Năsal începe demult, pe vremea când ţinutul de la Ţaga se afla sub stăpânirea unui grof puternic şi bogat. Într-o bună zi, câţiva ţărani mai curajoşi au nesocotit poruncile grofului şi au luat din caşul lui, cu gândul să pună pe masă copiilor ceva, lângă mămăligă. Pentru că nu voiau să fie prinşi, au ascuns caşul în grota din apropierea satului Năsal". Aşa începe legenda brânzei, consemnată şi pe fluturaşul pe care cei care cumpără produsul îl găsesc în cutiuţa de lemn în care este ambalat produsul.

Înspăimântaţi de o eventuală răzbunare a grofului, ţăranii nu s-au grăbit să-şi ia caşul din peşteră. Când s-au dus să vadă ce s-a întâmplat cu „prada", nu mică le-a fost mirarea să vadă că aceasta nu se alterase. „Brânza îşi schimbase culoarea într-un gălbui roşiatic, însă era foarte bună la gust, în ciuda mirosului. În cele din urmă, groful a aflat de isprava ţăranilor şi i-a pedepsit pe «nelegiuiţi». Apoi, însă, a început el însuşi să-şi ţină brânza în peşteră. Aşa s-a născut brânza de Năsal, cu care groful îşi servea toţi oaspeţii, mândru de gustu