"Profet" al unui trecut printre artizanii caruia s-a numarat, Silviu Brucan a reusit, dupa caderea regimului Ceasusescu, sa pozeze in purtatorul unei credinte de modernizare si a unui mesaj de democratizare al Romaniei.
Devenit vedeta de televiziune, invitat constant, in calitate de analist politic, in cadrul emisunii "Profetii despre trecut", batranul politician privea, de la inaltimea experientei sale diplomatice, asupra schimbarilor ce se succedau in procesul de tranzitie al tarii, evidentia greselile si sugera directiile care ar fi trebuit urmate.
Astfel, personalitatea lui Silviu Brucan a aparut aureolata, clarviziunea si luciditatea acestuia in ceea ce priveste problemele politice fiind considerate ca repere de maxima importanta. Brucan devenise, prin intermediul mass-media, profetul tinerei generatii.
Imaginea de reformator si nu de opozant al sistemului comunist s-a constituit incepand cu toamna anului 1987, cand Silviu Brucan critica actiunea de represiune in forta indreptata impotriva revoltei muncitoresti de la Brasov.
Atitudinea sa ostila sotilor Ceasusescu se va manifesta si in anul 1989, fiind unul din semnatarii "Scrisorii celor sase", scrisoare care nu a avut un caracter antitotalitar ci, mai degraba, critica cultul personalitatii conducatorului statului.
Caderea regimului comunist il va situa pe Silviu Brucan intr-o postura favorabila de luptator, inca din timpul dictaturii, pentru libertatile democratice.
Cine a fost, insa, Silviu Brucan inainte de 1987? Care a fost rolul sau in aparatul de represiune comunist?
Incepand cu anul 1944, moment la care cere, de la tribuna ziarului Scanteia, condamnarea la moarte a elitei romanesti (intre care, printre altii, se numarau: Iuliu Maniu, Gheorghe I.Bratianu, Corneliu Coposu, Radu Gyr si Pamfil Seicariu), discursul politic al l