Nici nu s-a imprastiat mirosul de sarmale festive, ca a si inceput ofensiva mediatica a partidului aflat la putere in frunte cu bravu-i comandant. Oriunde deschizi televizorul, dai ca din intamplare de jovialitatea-i deloc molipsitoare.
Printr-o politica de dictat, inapti de negociere si comunicare cu alte formatiuni, s-au trezit singuri, izolati pe scena politica. Cu orice pret, razboiul actual de imagine trebuie sa dreaga busuiocul vestejit dramatic in sondaje, caci vin alegerile, iar Opozitia strange randurile. Ca niciodata, tace. Amenintator.
Astfel de razboaie continua de 21 ani, aducand tara la sapa de lemn. Latura lor infractionala scapa insa vederii: in loc sa trudeasca in folosul cetatenilor si sa indeplineasca fisa postului, razboinicii asuda pe ecrane, cheltuind de pomana resurse.
E razboiul nimicniciei romanesti. In pana de idei si programe anticriza, fac singurul lucru pe care-l stiu: isi nimicesc dusmanii cu vorbe, porecle, injurii, se stropsesc la poporeni.
Intre timp, dau vina pe fosti guvernanti sau recita aroganti poezia invatata din manuale PR. Se bat cu pumnii in piept ca sa vada multimea cine-i cel mai tare din parcare. Atat. Urmarea? "Colegii" Merkel, Sarkozy nu-si doresc in Europa civilizatiei si a bunastarii vechili tafnosi, calcatori de legi si reguli de bun simt.
Numai ca in iuresul belicos au aparut dedesubturile presei, doar banuite pana acum. Tratativele in curs ale liberalilor cu social-democratii si conservatorii au declansat trei reactii imediate in spatiul public:
- minimalizarea evenimentului, insotita de aruncarea cu dosare prezumtioase (Porumbacu) si laturi in capul lui Crin, ca si cum Puterea n-ar avea destui penali si securisti de vaza pe jilturi inalte. Pe care Schengen nu-i vrea si gata;
- goana dupa fidelizarea mass-mediei si a realizatorilor T
