Tinerii din satele Buzăului încă se adună, în serile geroase, la „mers cu lucrul în sat”, obicei moştenit din strămoşi. Torsul caierului de lână, împletitul la andrele, cusutul pe pânză, împletirea bicelor sau confecţionarea opincilor din piele sunt câteva dintre îndeletnicirile din nopţile de clacă.

În vremuri în care tinerii preferă ieşirile în cluburile de fiţe sunt la modă, tinerii din Câmpia Bărăganului se adună, în nopţile geroase de iarnă, la clacă, în casa unuia dintre ei, în jurul mesei plină cu mere şi gutui coapte, plăcinte din aluat nedospit, ţuică şi vin fiert. Fetele cântă melodii vechi învăţate de la bunici şi lucrează la andrele, cos pe etamină sau ţes la război, iar băieţii fac bice, hamuri şi opinci din piele.

Corina Anghel are 18 ani şi este din comuna buzoiană Smeeni. De la 10 ani, ea a învăţat să lucreze cu andrelele, sub atenta supraveghere a bunicii. Dacă la început mişcările îi erau stângace şi nu ştia că facă decât bentiţe şi doar câteva modele, acum a ajuns să lucreze pulovere, veste şi şosete de lână cu modele foarte complicate. „Nu este greu să lucrezi, mai ales că acest lucru pe mine mă relaxează foarte mult. Îmi trebuie lână şi andrele, iar în câteva zile haina este gata. Lâna o am acasă, de la oile noastre, se spală, se usucă, se scarmănă, se toarce şi este gata de lucrat", explică fata.

Cu lucrul în sat

Corina şi alţi tineri de vârsta ei au preluat obiceiul de la strămoşi şi continuă să participe la clacă sau, cum se spune la Smeeni, „să mergă cu lucrul în sat". Este felul lor de a se distra, dar, în acelaşi timp, ei duc mai departe tradiţia moştenită. „Noi aşa am pomenit în satul nostru. Şi mama şi bunica merg cu lucrul în sat, dar şi noi primim acasă, când ne vine rândul. Ne adunăm cu toţii, cântăm, mâncăm ce ne-a pregătit gazda şi lucrăm. La sfârşit, când toată lumea pleacă acasă, arată ce a lucrat în se