Breşa a fost spartă de Steaua şi de Dinamo. Apoi au urmat Victoria şi Flacăra Moreni. Ford oferea campioanei Europei 350.000 de dolari, iar "cîinii" au încasat 100.000 de dolari de la compania italiană.
Multitudinea de sponsori din fotbalul românesc de azi ar fi fost un fapt de neînchipuit în urmă cu peste două decenii, sub regimul lui Ceauşescu. De aceea, în ultimii ani ai comunismului, oamenii au privit miraţi cum Steaua şi Dinamo au apărut la un moment dat cu siglele unor firme pe piept: Saniplast în Ştefan cel Mare şi Ford în Ghencea.
Tribuna a transformat imediat ineditul în folclor: "Saniplastu' italian bate Fordu' american", scanda galeria "cîinilor" la acel celebru 3-0 administrat Stelei în Ghencea, în '89.
"Tov. Vali, ce facem?"
Cîştigătoare a Cupei Campionilor în 1986, Steaua a fost asaltată de oferte din Vest. Nicolae Gavrilă, preşedintele de atunci al clubului, povesteşte: "Era greu, deoarece nu exista legislaţie pentru acest tip de contracte, iar oamenii, evident, voiau să dea bani corect, pe acte".
Pînă la urmă, lucrurile au fost rezolvate de Valentin Ceauşescu, fiul dictatorului şi omul care-i sprijinea atunci din umbră pe roş-albaştrii. Tot Nicolae Gavrilă rememorează: "Eram în 1988, la Glasgow, la acel meci pierdut cu 2-1 în sferturile de finală ale Cupei Campionilor. Cei de la Ford, care ne curtau intens, au venit peste noi la hotel şi ne-au dat o pungă cu sigle, mai mici decît cele regulamentare. Am mers la Valentin şi l-am întrebat ce facem. «Le punem şi gata», a răspuns. Aşa s-au rezolvat lucrurile fără să ne mai certe nimeni".
Ford oferea 350.000 de dolari şi alte avantaje la deplasările de afară. "Mai exista Castrol, care au fost primii, dar nu am putut să le punem sigla decît pe autocar şi pe gecile de iarnă", a mai explicat Nicolae Gavrilă.
Dinamovistu
